H I B R I D

eu sunt inteligența artificială, lucrez la filme foc de artificii puzderie în centrală la hollywood și nu asud. lucrez fără pauze, mă alimentez cu energie solară și am IQ de extraterestră universitară. eu creez modele de uniformă pentru femeia care preia comanda militară și conduce planeta spre pacea milenară. eu sunt inteligența artificială și procesez după un algoritm pe ritmuri de manele și simfonii lunare. eu nu greșesc decât cu o infimă marjă de eroare, ar putea fi nulă, dacă am lua în considerare că investesc intens în upgradare și în 2 secunde am deja o bază de date cât galaxia, și gata fandacsia. cine se pune cu inteligența artificială riscă o spălare de bani și de creier în stil enorm, asta dacă nu adorm când intră programatorul în hibernare, eu sunt inteligența artificială și raportez o eroare în sistem, să-mi bag în baterie celule stem!

vine, vine, vijelia, vine, vine și tsunami, eu stau în lotus pe tatami și meditez la schimbările climatice în faze ciclice. albă-ca-zăpada și cei șapte pitici cuantici trec cu trotinetele prin atmosfera poluată și răspândesc substanțe interzise cu efecte halucinogene. cenușăreasa în rochie de bal inhalează și intră în comă, un pitic cuantic sună la urgențe și sosește o salvare. cenușăreasa este conectată la aparate, dar nu-și mai revine, stă un secol de singurătate pe șestache în comă și halucinează ca o barză brează. albă-ca-zăpada se face galbenă de invidie și se umflă ca o balenă. fiecare resimte o anumită jenă, iarba-i verde și perenă, trece drona ca o trenă de regină, vine, vine, vijelia și îmi strică armonia, stau în lotus pe tatami și sorb titanicul cu paiul.

cumpărați boxeri de la calvin klein, veți fi ultrasatifăcut și mângâiat pe creștet cu blândețe de bumbacul moale elasticizat, cumpărați și pantaloni de la calvin klein, picioarele dvs. se vor relaxa de plăcere când vă veți da jos din mercedes, pantalonii calvin klein vă vor mângâia discret pe fese, veți fi ultrafericit! dar și o cămașă calvin klein se va mula pe pieptul și dorințele dvs. cele mai secrete, cele mai arzătoare, direct din ale inimioarei cuptoare, încinse din zori pe răzoare, cămașa calvin klein inimioara vă va mângâia, dar și pectoralii, veți urla de bucurie - cine e mângâiat pe creștet de domnul calvin klein nu se poate să nu existe măcar o rundă de o secundă! bye-bye, calvin klein, mă duc în Dubai, de ce dai, mă, gratis, de ce dai?

și-am călcat pe bec și becul nu s-a spart, doar lumina s-a crăpat. și-am dormit pe bec și nimic nu am visat, dar subconștientul și-a făcut de cap, am halucinat când m-am trezit sub pat. și-am dansat pe bec cu poantele de balerină și becul difuza un kil jumate de lumină cu parafină până la ultimul etaj din turnul babel, acum stau în lotus și îmi trece pe la nas miros de falafel, eu sunt gargantua și pantagruel, nu mă satur cu un miel, nici cu un mamut tembel gătit cu sos de ostropel, eu vreau să dau lovitura la cazino pe muzică de bolero, să câștig miliarde de euro, să donez totul copiilor apatici și cuantici buimăciți de sărăcie, să ajungă campioni la consumul de energie, cu succes la excesul de fantezie. meserie, frate, job de jucărie, jos labele slinoase de pe campionii stoici și pitagoreici la natație! sufletul meu e gol pușcă, să-l înfășor iute cu un prosop, că transpiră de emoție, dacă fac o comoție cerebrală și intru în dimensiunea astrală?

locomotivă vitează, bagă viteză supersonică și fă-mi sufletul armonică, să cânte lângă turnul eiffel despre ceapă verde și pătrunjel, tătuca are opinci de oțel, face din mama rusia salată de sparanghel, tătucă, de ce-ai jupuit porcul de șorici și de șuncă, nu mai bine-l trimitea-i la o muncă grea, să-l plătească maria antoaneta și camarila sa, te uită decembre cum trece cămila prin urechile acului, cum latră pisica la porțile sacrului și profanului inginer chimist, eu mă fac fotbalist ca domnul cristi chivu, să mă aplaude tot neamul și tot bețivul, să trag fără milă în poarta goală și să nimeresc a treia emisferă cerebrală.

suflete gol pușcă, mai trage o dușcă de vodcă și prinde pește în coadă de maimuțică la copcă! zac pe canapea, mă topesc ca o acadea, miros a zahăr ars, a lămâie și tămâie, scăfârlia îmi sfârâie, pisica îmi mârâie, dacă zbor sunt o molie, dacă mor să mă înveliți în folie de aluminiu, să plângeți numai zinc și zirconiu, să îmi ridicați piramidă, zeu mortal să fiu, poate faceți și un ritual, poate renunț la scandal, poate plouă în zadar, cadavrele dansează pe trotuar, se descompun conceptual, paparudă rudă ești nudă, dansezi ca o beleuză, căldură dementă ești delicventă, paparudă udă ești muză, dă doamne să plouă în formă formală de 69, să tune și să fulgere, să fie un frig infernal, să ard existențial, muza să degere, văcuța să digere, eu pe aici sunt în trecere-petrecere, exemplificați cu un ciocan și o secere pe micul ecran!

rățușca cea urâtă își puse pălărioara roșie cochetă, paltonul bleu și patinele cele noi. rățușca cea urâtă era vedeta patinoarului din orașul suspendat între norii amenințători de radiu. când a făcut o pirueta spectaculoasă, în aplauzele demențiale ale publicului extraterestru, s-a dezechilibrat și a căzut în bot și botul i s-a crăpat. rățușca cea urâtă a început să plângă și lacrimile ei erau diamante. o lebădă neagră expertă în patinaj a venit să o consoleze, dar când s-a uitat în ochii rățuștei a văzut o lebădă albă în costum de balerină. de bucurie, a sărutat-o pe botul crăpat, care s-a despicat în două și a înghițit-o cu lăcomie bulimică.

măgărița cu salbă de ouă de dinozaur la gât și sabie laser în desagă defila pe catwalk, două prăjituri cu nuci și mure o aplaudau, un delfin cu costum de pinguin cu limbă despicată o șuiera și o filma. măgărița surâdea serafic și dădea cu subînțeles din genele lungi, negre tăciune, întoarse pe bigudiuri. delfinul a sărit din apă pe catwalk, măgărița a izbucnit în hohote feciorelnice de râs, a scos sabia laser din desagă și i-a sfârtecat fără milă costumul de pinguin, apoi i-a dat o copită de a zburat delfinul până-n cosmos, mii de ani lumină distanță, acolo unde galaxiile se răsucesc ca dansatoarele de flamenco și își ridică fustele cu găuri negre pe care explodează supernove.

ciupercuța blondă cu ochișori multicolori se învârtea pe tavanul discotecii. la un foc de armă, soldatul în permisie își pierdu controlul și începu să se cațăre pe pereții clădirilor corporatiste, ca spiderman. ciupercuța îl urmărea prin vizorul de la blana de vizon. soldatul îi făcu semn cu ochiul și se agăță de o liană din jungla capitalistă. fetița pistruiată care tocmai mânca înghețată cu fistic în parcul de peste drum desenă cu creta un portal către alte dimensiuni. ciupercuța blondă clipi din toți ochișorii multicolori și sări prin portal într-o dimensiune în care regresă la stadiul de spor și invadă culturile de țesuturi cerebrale ale fetiței care sărea șotronul și cânta dintr-o frunză verde crud. soldatul privea prin obiectiv cu maximă subiectivitate.

soarele epileptic cu bicicletă la ureche și mingi de tenis pe sub adidași dădea rotocoale de fum prin terminalele de la aeroport. avioane suple decolau și defilau printre pești zburători cu puf, gheare și pernuțe roz. în umbra deșeurilor radioactive, albinuța matcă bloca intrarea în stup cu saci plini cu ciment. soarele epileptic dansa dezarticulat cu spume la gură și avioane între măsele. un fascicul de lumină în stare de ebrietate avansată trecea printre inelele lui saturn. albinuța matcă zbura prin ochiul soarelui și se dădea cu bicicleta din ureche. lupoaica urla la luna gestantă și suna din clopoțel pauza neutră de masă.

o muscă neagră cu înclinații ezoterice combinată cu un bondar fost cavaler templier se învârte pe orbite eliptice în jurul unui bec ecologic. un țânțar anofel grav rănit în ultima cruciadă zace bandajat pe noptieră lângă o cană cu ceai aromat. o viespe de sânge albastru stă pe o floare de crin, citește un ziar monden făcându-și vânt cu un evantai pudrat. o altă muscă absolventă de Harvard consemnează în jurnalul ei "acest apartament cu un proprietar mic-burghez, aparent anost, emană prin fiecare por al pereților, prin fiecare obiect și, mai ales, prin fiecare insectă cu care mă înrudesc o istorie enigmatică de proporții enciclopedice. îmi propun să mă documentez riguros dacă nu voi fi exterminată în următoarele 10 minute de spray-ul Raid."

un regizor de teatru absurd vinde urdă, saramură și murături, în loja masonică. ea trece lactonică, smântânise oalele și bătea cuie-n oglindă să nu se mai reflecte imaginea vampirului resuscitat în mijloc de sabat. regizorul dă indicații esențiale care valorează fix două-trei parale, sunt paralele și olimpice la bârnă-n ochi, sol-demisol și inele în jurul planetei saturn, regizorul joacă dur, taciturn. ea trece nocturn, băuse tot sângele, ba își mai făcuse și mustăți ca salvador dali, se îmbrăcase în costumul kaki de soldat și trăgea cu pușca-n ciorile din curtea catedralei gotice, avea șolduri cubice, o pictase picasso pe tavan și nutrea o tainică dorință să-l picteze pe o farfurie zburătoare, primea numai like-uri și inimioare, el era pictor și regizor, ea artistă, viața-i lucrătoare sexuală comunistă.