Interviu cu Irina-Roxana Georgescu

Dragă Irina-Roxana Georgescu, ești unul dintre profesorii ale căror lecții de la colegiul bucureștean "Sfântul Sava" sunt recunoscute pentru caracterul lor formativ, pentru stilul imaginativ și înnoirile didactice. Având experiență în învățământul universitar și în cel preuniversitar, mi-ar plăcea să începem discuția de aici.

Cum se raportează elevii tăi la autorii contemporani? Observi o preferință mai mare pentru poezie sau pentru proză? Există autori sau opere cu care rezonează în mod special? Îți citesc poeziile?

Irina-Roxana Georgescu: Cred că e important ca opera autorilor contemporani să ajungă la cititori de toate vârstele – de altfel, piața de carte oferă destule prilejuri de întâlnire în acest sens, dar, din varii motive, această legătură se scurtcircuitează. În școală, avem marea șansă de a-i orienta spre literatura română contemporană, de a sonda cât mai multe teme literare, de a crea punți între literatura din toate epocile și cititorii în formare. În adolescență, aproape orice cititor caută medii sigure cu care să rezoneze, care să îi confirme cine este, care să îl mobileze interior. Cred că marea literatură reușește asta – într-un schimb exuvial perpetuu. De aceea, cei mai mulți adolescenți se apropie de proză, unii – destui – citesc și poezie. Mulți preadolescenți au citit Istoria lui Răzvan de Horia Corcheș ori cărțile cu Olguța ale lui Alex Moldovan, alții sunt pasionați de cărțile Veronicăi D. Niculescu. La liceu, caută metode să se exprime cât mai variat: fac booktrailere, merg la tot felul de competiții care să le pună în valoare creativitatea. Uneori, au ocazia să stea de vorbă cu câte un scriitor contemporan, grație unui proiect simpatic derulat în colegiul "Sfântul Sava": "Ora de literatură română contemporană", care le permite să dialogheze cu invitații, să își verifice intuițiile de lectură, să își învingă temerile și să vadă că literatura nu înseamnă doar autori prăfuiți de manuale, ci se întâmplă pe măsură ce ei înșiși vorbesc despre cărți și muzică și interese proprii. Unii, foarte puțini, chiar încearcă să scrie. Mai ales poezie, li se pare că reușesc să comunice mai ușor prin poezie. În tot cazul, chiar dacă nu vor continua să scrie, faptul că vor căuta și vor citi autori contemporani este deja un pariu câștigat cu propria raportare la universul lor interior.

Într-o societate de consum tot mai agresivă, ce trebuie să facă educația și, în general, sistemul românesc pentru elevii predispuși la tot soiul de tentații? În acest caz, ce postură și ce atitudine trebuie să adopte un profesor? Ce metode de predare-învățare-evaluare consideri că sunt mai eficiente, mai utile?

IRG: Dacă tentațiile devin sinonime cu interdicțiile, cu "fructul oprit", o să exercite mereu asupra copiilor și asupra tinerilor o fascinație aparte. Rolul familiei este fundamental în această ecuație, fiindcă, oricât ar încerca un profesor să schimbe lumea, nu o va putea face fără sprijinul firesc și real al părinților. Iar societatea de consum ne înghite pe toți, adulți și copii laolaltă, nu e ca și cum adulții ar fi imunizați de acest morb al consumerismului, de acest miraj al exceselor. Poate unul dintre pericolele majore ale lumii în care trăim – pe lângă sărăcie, discriminare, bullying, alienare din cauza expunerii agresive și îndelungate la ecrane etc. – este să cadă în capcana dezinformării și a retragerii din lumea reală într-una artificială. În acest sens, tot mai mulți profesori – mai ales de limba și literatura română, dar și de limbi străine ori de istorie – care predau atât la liceu, cât și la gimnaziu sunt absolvenți ai cursurilor de media literacy promovate de Centrul de Jurnalism Independent și capătă competențe suplimentare de a intra (și, desigur, de a rămâne) în sfera preocupărilor acestor copii care, odată ce se înstrăinează de ceilalți de-o seamă cu ei, cu care simt că nu au ce împărtăși, vor căuta validare în rândul aplicațiilor de inteligență digitală, ceea ce este foarte periculos.

În partea a doua a interviului, mi-ar plăcea să vorbim și despre ce ai scris până acum, la ce proiecte lucrezi. Scrii poezie, studii literare și cronică de film în diverse publicații din țară și din străinătate. Ești (co)autoarea mai multor cărți de gramatică și de literatură pentru uz didactic. Cum îți alegi proiectele la care lucrezi? Ce te inspiră cel mai mult în activitatea ta?

IRG: Cărțile de literatură și de gramatică pentru uz didactic vin din dorința de a fi un sprijin pentru cei care au nevoie de ajutor sau de idei noi, fie că e vorba de copii, de părinți ori de profesori (la început de drum și nu numai). Ceea ce e minunat la profesia aceasta este că învățăm tot timpul, că ne asociem mereu cu cartea și cu pasiunea de a transmite celorlalți ceea ce știm.

Cum îți gestionezi timpul între scris, cercetare și celelalte proiecte?

IRG: Cu mare dificultate, dar cred că e deja loc comun, nu e doar cazul meu. E un consum mare de energie (și, implicit, de timp) în toate proiectele vieții noastre, iar când de la zi la zi vin tot mai multe provocări (într-un climat de nesiguranță, unde încape mereu și destulă indiferență la problemele celuilalt), este dificil întotdeauna să găsești timp pentru scris. În viața profesională, am avut marele noroc de a învăța de la oameni cu experiență, extrem de exigenți și deopotrivă de darnici în bunătate și în știință de carte.

În lucrul la proiectele tale, cât de importantă este colaborarea cu alți autori, redactori sau profesori?

IRG: Este foarte important spiritul colaborativ, deși e foarte greu să găsești "echipa" potrivită. Cum sunt, la rândul meu, foarte exigentă, mi-e imposibil să lucrez cu oameni neserioși sau delăsători. Din fericire, acolo unde e mult de muncă și e greu, nu prea se înhamă oricine și atunci e cumva selecție naturală.

Ce citești în prezent? La ce cărți/autori revii în mod constant?

IRG: Am citit de curând impresionanta traducere a Anastasiei Gavrilovici și a lui Bogdan-Alexandru Stănescu din opera poetică a americancei Louise Glück, din perioada 1962–2020 (Editura Trei, 2026) și m-am delectat, în vacanța de vară, cu cel mai recent roman al scriitoarei sud-coreene Han Kang, Lecția de greacă (Humanitas, 2026). Revin periodic la literatura clasicilor.

Te rog, oferă-ne spre lectură un poem de-al tău, dacă se poate, un text inedit.

FÂNTÂNA SECRETĂ

Ne jucăm cu baloanele colorate aruncate prin casă. 

Fluturi migrează dintr-o parte într-alta a sufrageriei 

până spre infinitul continentului american. 

Fioravante pleacă spre Indiile de Jos, în căutarea Isolinei. 

Am coborât pe rând în fântâna secretă – 

răcoarea pereților, 

tunelul întunecos, cuibul de rândunele în 

firida goală mi-au amintit de casa fluturilor din Burggarten – 

era primăvară, orașul vuia sub pașii turiștilor. 

Și acum e primăvară, ecranată 

ca o perfectă floare de lotus.