Crezul unui cititor înrăit se află în micile gesturi de curaj pe care le trimite în lume și în consecvența pe care o manifestă referitor la convingerile personale. Invoc iarăși subiectivitatea pentru că, în final, despre asta este vorba, despre propriile noastre convingeri. Laud o carte care, chiar și lipsită de o miză estetică ridicată, a mângâiat ceva uitat din mine, ori poate m-a trimis cu gândul într-un spațiu pe care nu-l mai pot accesa. Iubesc cărțile care, chiar și fără prestanță sau pretenții, îmi insuflă familiaritate și autenticitate, pe care le simt ca pe un acasă. Laud orice iubesc întotdeauna fără teamă.

Prima serie care-mi vine în minte este tetralogia lui Carlos Ruiz Zafon, Cimitirul Cărților Uitate (cu volumele Umbra vântului, Jocul îngerului, Prizonierul cerului și Labirintul spiritelor apărute la Polirom). Până să îl descopăr, eu nu auzisem de el, iar opera lui mi-a pătruns adânc în suflet și o port cu mine ca pe un drag prieten. Adrian Diniș cu Toate zborurile au fost anulate (Casa de editură Max Blecher, 2020) se înscrie și el bine pe această listă de descoperiri recente. Pe mulți autori i-am descoperit citind antologii, acesta fiind și motivul pentru care iubesc acest tipar de scriere care unește sub aceeași copertă numeroși autori. Îmi vin acum în minte Cartea întâmplărilor, coord. Tatiana Niculescu (Humanitas, 2019), unde am descoperit-o pe Kaya de Vos și așa am ajuns la ale ei Iubiri, semne și minuni (Humanitas, 2021). O altă antologie minunată este Dragostea când te doare (Litera, 2022). Cu siguranță au fost mai multe cărți descoperite pe care memoria refuză să mi le readucă în gânduri acum.