Cătăline, ți-ai legat existența, până acum, de mai multe spații. Te-ai născut la Tecuci, ai urmat studiile universitare la Iași, ai călătorit multișor prin țară și străinătate (inclusiv cu ocazia unor manifestări culturale importante). Dacă ar fi, totuși, să alegi un singur oraș, care ar fi acela?

Categoric Beijingul, dacă ar fi să aleg un loc din afara țării. Plecarea în China, cu tot ce înseamnă ea, a fost călătoria vieții mele de până acum. O cultură total diferită de a noastră, aflată la o atât de mare distanță că m-a făcut să-mi doresc a molfăi o gură de pământ românesc. Dacă trebuie să aleg un oraș de la noi, va trebui să mă întrebi din nou. Mai scot ceva din mine :).

Cât de mult ți-a folosit, în profesie și în scris, faptul că ai absolvit Literele la universitatea ieșeană? Bănuiesc că ai auzit și tu voci (din păcate, unele sonore) care susțin că, în loc să ajute, un background filologic serios inhibă creativitatea artistică...

Din fericire, eu am început studiile universitare la patru ani de la terminarea liceului, mai exact atunci când trebuia să o termin, deci eram coptișor. Am venit din convingere, din dorința de a lua din experiența studențească tot ce se poate pentru scris și, foarte important, fără așteptări prea mari. Bineînțeles că a funcționat, deși nu am fost student eminent: aveam de scris și de citit, plus că din anul 2 m-am angajat la muzeu și în alte câteva părți, în paralel. Profesional sigur că mi-a folosit în a-mi alcătui o hartă scriitoricească (reînnoită anual) și o viziune asupra dinamicii socio-literare din toate timpurile.

Până acum, ai scris câteva sute de texte, adunate în cinci cărți frumoase de poezie. Dacă ar trebui să alegi doar câteva versuri (proprii) care te reprezintă, care ar fi acelea?

Sunt câteva versuri din poemul romanesc 16 Culise, volumul meu de suflet, și cel mai experimentalist de până acum. Nu le-am ales întâmplător, ci ca să fac o punte cu cele la care lucrez acum. Versurile ar fi acestea:

Multă vreme își aminti Borealul cum a primit-o pe A Doua Meteoră Galbenă

sub cea mai intimă membrană a sa de atunci,

sub care soarele – când i se făcea loc – se târa în genunchi,

cum i-a căzut tare dragă în acel fel rămas unic chiar și la momentul vorbirii,

fără să o rănească acea căzătură…

Ai reveni asupra unuia dintre titlurile cărților tale de poezie? De ce?

Nu, pentru că mă opintesc foarte mult până le aleg.

Dacă ar fi să asociezi fiecărui volum pe care l-ai scris până acum câte un singur motiv ori simbol poetic, care ar fi acela/ acelea? Care este motivul poetic la care crezi că nu vei renunța niciodată?

Muza avatarului – un om înfofolit care nu-și mai găsește trupul atingându-se amnezic din afară.

Apaosuri / Probleme sangvinice / Arborele de oraș – o oglindă limpede, cu 6 straturi.

16 Culise – un dulap cu foarte multe sertare, fiecare având cel puțin un spațiu secret.

Nu voi renunța niciodată la sinceritatea aceea dureroasă, adică la acea oglindă menționată mai sus.

Cât de (ne)mulțumit ești de receptarea cărților tale? Te-ai gândit să schimbi ceva la capitolul acesta?

Uneori sunt vag mulțumit, alteori nici măcar atât, dar niciodată nu e cum vrei. Sau, mă rog, în cazul meu. Aș schimba ceva, dar nu știu ce. Se poate să nu mă prea pricep la self-marketing. În afară de a trimite cartea cui trebuie nu știu ce altceva să fac? Mi se pare o acțiune foarte obositoare numai cât mă gândesc la căutarea altor variante. Eu sunt fericit când scriu, apoi îmi iese fericirea pe nas când trebuie să mă gândesc la restul. Sunt dispus să schimb ceva, în limitele demnității, nu sunt dispus să mă umilesc. O singură dată am fost insistent față de cineva, numai că am vrut să-i demonstrez persoanei că știu că nu mi-a citit acea carte; a reieșit că am fost obraznic și a făcut urât, deci nici varianta asta nu e bună, căci e interpretabilă.

Alege trei cărți de poezie (din orice spațiu cultural) pe care ai fi vrut să le scrii și trei autori de versuri cu care ți-ar plăcea să stai la o cafea/ un ceai!

Oasele de sepie ale lui Eugenio Montale, Ceaslovul lui Rainer Maria Rilke și Cântecele inocenței lui William Blake;

Lucian Blaga, Mircea Ivănescu și George Gordon Byron.

(Dar vezi ce mi-ai făcut tu aici?! M-ai pus să aleg, ceea ce e foarte nedrept în acest caz.)

La final, te rog să completezi următoarele enunțuri:

Poezia mea este cea mai adâncă intimitate a mea pe care o exprim mai mult sau mai puțin direct.

Scriu la inspirație, dar nu numai, și cu o frecvență neregulată.

Mi-ar plăcea să public în orice țară care m-ar putea face mai vizibil decât România, deși nici aici nu sunt chiar invizibil.

Mi-aș dori ca poezia mea să fie citită de oameni pe care să-i fac fericiți.

Legătura dintre poezie și politică mi se pare aproape ireală, deși nu imposibilă.

Poezia mi-a dat șansa de a mă împlini și neșansa de a fi, uneori, disprețuit la serviciu.

A consemnat Emanuela Ilie