L-am văzut zilele acestea. Îmi propusesem să-l văd înainte de a avea Clubul de Lectură iCarte, iParte, dar abia acum am reușit. Am dat doar 4/5 stele cărții – aș zice din cauza mea, nicidecum a lui Remarque, dar cum la clubul de carte au mai fost persoane de aceeași părere, m-am simțit mai ușurată – cred că din cauză că nu mai diger prea bine cărțile/filmele ce au ca subiect războiul sau holocaustul, pe când în urmă cu ceva ani le tot căutam.

Ecranizarea aceasta de pe Netflix, Doamne, e de Oscar sigur! Îmi veneau multe amintiri din cartea citită luna trecută, dar având imaginile din film parcă a fost totul complet. Chiar dacă romanul a fost antirăzboi, iar filmul unul despre război, Edward Berger a făcut ceva extraordinar, aducând pe ecran durerea, moartea și mizeria descrise de Erich Maria Remarque (culmea, în carte mi s-a părut prea mult – normal, așa e când nu cunoști războiul și doar ți-l imaginezi). Cât de tineri acești copii care voiau să se întoarcă înapoi în sânul familiei! Câtă tinerețe furată, câtă tristețe adunată când vezi atâția morți și când, mai mult, tu însuți ești nevoit să ucizi pentru a te apăra (unul dintre momentele marcante pentru mine, când Paul... ucide un tânăr – poate de vârsta lui sau puțin mai mare).

Atmosferă, realism, joc actoricesc. Excelent! Acum, că am vizionat și filmul, îmi dau seama de ce am dat patru stele cărții. La fel am simțit și la film: deși are multă acțiune, e foarte lent, merge foarte greu, cu multă încărcătură emoțională. Am simțit ușor că mi se face rău (să vărs) la un moment dat. Și nu de la noroi. Chiar credeam că mă țin bine la un film, oricât de dur ar fi, dar aici efectiv am simțit că e prea mult.

...Ce interesant că filmul a apărut în 2022, odată cu apariția multor conflicte din lume, parcă la fix, parcă aducând cu sine un avertisment.