Dacă privesc situația generală a studenților din România, cred că a fi student este direct proporțional cu o căutare continuă de noi experințe și oportunități – atât de cercetare, cât și de angajare, eventual și de călătorie – dar, mai ales, cu un volum mare de studiu. Probabil că studiul individual, în fața unui laptop, fie într-o sală de lectură, fie acasă sau la cămin, este experiența definitorie a studenției în România. De asemenea, întâlnirea cu alți studenți, din interiorul sau chiar și din afara facultății, este și aceasta o componentă esențială a studenției din România. Iar dacă privesc situația mea personală, pe lângă aspectele enumerate deja, a fi studentă înseamnă descoperirea unui mediu total diferit față de cel din orașul natal, care nu este centru universitar, fapt care m-a împins înspre descoperirea unor noi orizonturi în ceea ce privește interesele personale – pe care le-am transformat apoi în subiecte de cercetare.

Procesul de devenire al studentului, de la ziua înscrierii la facultate, când proaspătul absolvent de liceu se lovește, de obicei, pentru prima dată cu birocrația, până la cursuri, examene, redactarea și susținerea lucrării finale, este, după mine partea cea mai frumoasă a vieții de student, care are, firește, în componența sa, și descoperirea modului în care cercetarea se realizează. Partea cea mai grea se desprinde tot de aici. Mai precis, cercetarea presupune ore lungi de studiu, unori chiar cercetare de teren. Toate acestea cer dedicare și timp, ceea ce e dificil, mai ales în cazul unor cercetări mai ample, în timpul semestrului, în care deseori orarul este încărcat și obositor.

Drept desfătare, aleg deseori o carte care nu se află pe lista lecturilor obligatorii a vreunui curs, iar uneori fac o scurtă călătorie, de vreo două zile, pentru o limpezire a gândurilor. Deseori, aceste desfătări au drept rezultat noi zone de interes personal sau inspirație pentru cercetarea actuală ori pentru cele viitoare. 

În timpul licenței, am găsit destul de puțin timp liber, însă căutam plăcere în rutina zilnică, cum era gătitul cinei. Vacanțele rămâneau perioadele din an în care consideram că exista cu adevărat timp pentru mici plăceri. O dată cu găsirea unui job în timpul masterului, timpul liber a dispărut aproape complet. Iar de când am început doctoratului, chiar dacă mi-am păstrat jobul în educație, mi se pare că îmi rămâne o mică parte de la finalul zilei, ori măcar a săptămânii, în care pot găsi timp liber.

Pe lângă cheltuielile ce țin de chirie, facturi și mâncare, cheltui lunar bani pe cărți. Mi-ar plăcea să merg mult mai des în călătorii, fie timp și de un weekend, în apropiere de zona în care locuiesc. Însă călătoriile nu costă doar bani, ci și timp liber – pe care îl am în măsură mai mică.

Facultatea și sălile de lectură ale acesteia sunt locurile în care mă simt cel mai "student". În timpul sesiunilor, sălile de lectură sunt arhipline cu tineri, laptopuri, cărți și hârtii. Ori acestea sunt obiectele specifice studenției, iar rafturile pline de cărți creează decorul perfect pentru studiu.

Studenția mi-a dat prilejul nu doar de a cunoaște un oraș nou, cum e Clujul, ci și alți studenți, majoritatea abia ajunși și ei în acest oraș, pe care l-am descoperit apoi împreună. Prin discuțiile purtate între cursuri ori la seminarii, am aflat noi perspective, venite de la oameni pe care altfel nu i-aș fi întâlnit. Tocmai multitudinea noastră de idei și diferitele vizuni asupra lumii mi se par lucrurile cele mai de preț pe care studenția mi l-a oferit.

Nu pot vorbi doar de o experiență care mi-a schimbat propria viață, ci de multitudinea experiențelor din timpul studenției. Mutarea într-un alt oraș și parcurgerea studiilor mi-au oferit experiențe noi și prilejul de a-mi dezvolta idei și de a găsi noi interese. Prin urmare, acestea, la rândul lor, îmi influențează modul în care văd orașul – nu mă pot gândi la Cluj fără să îl asociez cu studenția.

Aș mai alege să fiu studentă acum, după ce am parcurs deja câțiva ani? Cu siguranță. Motivația răspunsului vine din dorința de explorare continuă, care trece dincolo de schimbările și chiar sacrificiile inevitabile. Nu mi-aș putea imagina tinerețea fără transformările interioare aduse de explorarea noilor orizonturi. Merită să fii student, deoarece cercetarea și aprofundarea unor subiecte de interes personal lărgesc viziunea asupra lumii.