T. Kingfisher, What Feasts at Night, Editura Tor Nightfire, 2024

Romanul What Feasts at Night de T. Kingfisher a fost lansat de Editura Tor Nightfire, pe data de 13 februarie 2024 în Statele Unite ale Americii și aparține genului fantasy gotic cu elemente de mister și horror psihologic. Cartea este un sequel al volumului What Moves the Dead dar poate fi citită și independent, întrucât are doar câteva trimiteri la aceasta ce pot fi înțelese fără probleme. Kingfisher îmbină elemente de folclor est-european (figura moroiului), un ton modern care apropie cititorul de personajul principal, dar și lucruri adânc umane precum traumă, frică și vinovăție, ascunse sub o poveste supranaturală.

Alex Easton este personajul principal al romanului, un fost soldat din Gallacia (o țară imaginară), se întoarce la o cabană moștenită din familie împreună cu prietenul său Angus, ‘valetul și vocea rațiunii’ așa cum este numit de protagonist. Sunt așteptați de Miss Eugenia Potter, o micologă britanică pasionată de ciuperci. Odată ajunși, aceștia descoperă că îngrijitorul cabanei, Codrin, a murit în condiții ciudate, iar localnicii le confirmă că a fost victima unui așa zis moroi, o creatură din legendele urbane care "fură respirația celor vii". Pe măsură ce zilele trec, atmosfera pădurii devine tot mai apăsătoare, Alex are vise întunecate cauzate de traumele din război, și pare sa fie afectat psihologic de natură. Elementele științifice și folclorice se împletesc în momentul în care se descoperă o ciupercă parazită care pare să dea viață legendei moroiului.

Mi-a plăcut foarte mult atmosfera vagă, ciudată și misterioasă a cărții, fiind genul de roman care nu explică totul, ci te lasă să îți croiești singur drumul către aflarea deznodământului pe măsură ce citești. De asemenea, am apreciat și trimiterea la folclor, ideea de moroi adaptată în context modern mi s-a părut originală, integrată și structurată destul de bine.

Un alt aspect foarte reușit din punctul meu de vedere este relația dintre Alex și Angus. Se vede că se cunosc de mult, că au trecut prin multe împreună, dinamica și schimburile lor de replici sunt amuzante, dar și pline de tandrețe și loialitate. M-a încântat și faptul că fiecare personaj are o personalitate distinctă: Alex, centrul acțiunii, este ironic dar și melancolic, Angus e pragmatic și protector, Miss Potter aduce un aer de optimism și curiozitate științifică.

Ce nu mi-a plăcut în schimb, este partea științifică uneori prea detaliată. Descrierile despre reacții chimice, ciuperci, spori, m-au scos puțin din atmosferă, fiind nevoită să caut pe internet termeni pe care nu îi cunoșteam. Nu-l consider neapărat un lucru rău, dar aveam impresia că nu adaugă prea mult pentru mine ca cititoare, ci mai mult pentru autenticitate. De altfel, încă un minus este ritmul. Pe alocuri, povestea merge lent, se insistă puțin prea mult pe descrieri și stări interioare, iar acțiunea propriu-zisă vine destul de târziu. Devine ușor obositor, iar pentru un cititor care vede cartea și vrea mister și suspans constant, poate părea o carte statică.

Concluzionând, What Feasts at Night este un roman subtil, cu atmosferă, care combină frica de necunoscut cu emoțiile umane, fiind facil pentru cititor să se raporteze la o carte chiar dacă aceasta este fantasy. Mi-a plăcut modul în care autorul reușește să îmbine autenticitatea, complexitatea personajelor cu folclorul și elemente umane, cum ar fi prietenia și reziliența. Chiar dacă unele pasaje au fost ușor chinuitoare prin faptul că aveau încărcătură tehnică, am rămas cu impresia unei lumi bine construite, unde ororile nu vin doar din afară, ci și din interiorul personajelor. Este o carte perfectă pentru cei ce iubesc misterul, straniul, vagul și personajele ce poartă lupte interioare.