Prima revistă de creație hibridă, înființată de Doina Ruști, pe 24 februarie 2020.

Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

faraoana vascularizată

lentilele de contact mi se plimbă în hamac

î din i și â din a

palmierii sunt bolnavi și sper totuși

să mă ierți

trec dermatograful adânc în privire dar

cred în fine că o să treacă mai rău și mai rău

aerul din plămâni dispare carabina din falcă respiră

mersul la cer este fals

însă știu

chiar știu că litografia mă răpește și chiar

nu am timp să îmi cer iertarea mașinii de cusut plictisite

căci sunt vinovată

de multe fuste țesute prost ori papuci inversați ia-mă

în cicatricea vascularizată din

greșelile gramaticale trasate cu tuș negru

Mai rău și mai rău și mai rău


farmacologie

m-am împiedicat la ieșirea din piersică

transsubstanțiez prietenii principali din miez

sunt bolnavă și vreau să

întâlnesc prietenii

țin căldura fructului până sus și

pun eticheta de la deodorant ca semn de carte

odihnirea e un nufăr decedat

prisma din retină orbește tot ce are vitamina E

pe dealul canicular din cureaua ta roșie


eu chiar cred în boală

și răspund chiar sec celui iertat și neuitat artist

vitamina K e pentru dușmanii complicați și atât de iubiți

nu pot scrie despre mine, ci despre ritmul din palma amicului meu

când izbește coarda de chitară

love language șireturi încâlcite imprimeu vinovat

am dorințe ce nu te privesc și cereri private către un alt om cu mocasini

mă întorc fără accesibilitate în vis

și pierd boala dar câștig contrabasul

stigmat al reprimării


critică de film

repulsia față de părinții stricți e spiked cu GHB

volumul mai tare aud limba turcă parfum de rufe

uscate de 2 zile

nu îmi mai ricoșează umărul

când pleacă pe muzică

e doar un vis totalmente furat

nu mă va crede nimeni

ne uităm la filme comentăm ceva ce nu există

e minciună în platane și regret că am rămas

să cânt pe holul din judecca

ating soarele


mea culpa zice brățara de la picior zbârnâie pe ritm

ține suspicios glezna să

nu plec cu el acasă

Amalia-Geanina TIMOFTE

Oricât de ostenitor contactul vizual rutinar poate-i fi, când vine vorba de alge schizoide bântuite, este pătrunsă. Sculptează, dacă nu în timp, ca Tarkovsky, atunci în picături de Ficus carica. În prezent, studentă ieșeană la Litere, cade în prăpăstii dramaturgice, de balet și puțin (sau mai mult) aromate de ceai negru.