Literatura experimentală, memoria, identitatea, violența, iubirea și neliniștile lumii contemporane domină selecțiile a două importante premii literare britanice, Goldsmiths Prize și T. S. Eliot Prize.

Anunțate la 30 septembrie și, respectiv, 5 octombrie 2026, cele două liste reunesc șaisprezece cărți care propun moduri foarte diferite de a înțelege realitatea. Normal, am fost curioasă, am vrut să aflu ce cărți sunt pe listă. Șase romane concurează pentru Goldsmiths, iar zece volume de poezie pentru T. S. Eliot. Dincolo de diversitatea autorilor, se conturează o preocupare comună: nevoia de a găsi forme literare noi pentru experiențe pe care limbajul obișnuit nu le mai poate exprima. Firește, m-a interesat proza.

Goldsmiths Prize: șase romane care sfidează convențiile

Înființat în 2013 de Goldsmiths, University of London, premiul recompensează anual un roman care depășește formulele consacrate ale genului. Valoarea sa este de 10.000 de lire sterline, iar printre criteriile esențiale se numără originalitatea construcției, experimentul narativ și capacitatea autorului de a extinde posibilitățile ficțiunii. Juriul din 2026, prezidat de romancierul Francis Spufford, îi include pe Kate Briggs, Hari Kunzru și David Sexton. Câștigătorul va fi anunțat pe 4 noiembrie. 

Goldsmiths Prize 2025 Shortlist: Miéville, Williams Lead Adventurous – Grand Goldman

Una dintre cele mai interesante prezențe este Polly Barton, cunoscută până acum mai ales ca traducătoare din japoneză. A tradus, printre altele, Butter de Asako Yuzuki și Hunchback de Saou Ichikawa, iar debutul său în nonficțiune, Fifty Sounds, i-a adus premiul pentru eseu al editurii Fitzcarraldo. Primul său roman, What Am I, A Deer? (Fitzcarraldo Editions), urmărește o tânără care se mută la Frankfurt pentru a lucra într-o companie de jocuri video, sperând să-și reinventeze viața. Întâlnirea cu un necunoscut, care îi înapoiază umbrela uitată, declanșează o obsesie sentimentală, alimentată de fantezii și de evadările nocturne în karaoke. Dincolo de întâmplări, romanul cercetează mișcările aproape imperceptibile ale conștiinței, distanța dintre existența imaginată și cea trăită, într-o proză apropiată de experimentele moderniste. 

Un experiment de altă amploare propune China Miéville, unul dintre cunoscuții reprezentanți ai fantasticului contemporan, autorul romanelor Perdido Street Station, The City & The City și Embassytown. Noul său roman, The Rouse (Picador), este o construcție monumentală, de aproximativ 1.200 de pagini, la care scriitorul a lucrat timp de două decenii. Povestea începe cu o pierdere devastatoare din viața lui Maur, personaj a cărui suferință îl conduce spre istoria unui fost soldat, urmărit de forțe misterioase. Din această întâlnire se dezvoltă o explorare a secolului XX, a violenței politice, a morții și a posibilității existenței dincolo de ea. Miéville combină romanul istoric cu literatura paranormală și speculația metafizică, încercând să descrie ceea ce se află la limita reprezentabilului. 

Scriitoarea irlandeză Doireann Ní Ghríofa, remarcată prin volumul A Ghost in the Throat, laureat al James Tait Black Prize, revine cu Said the Dead (Faber), un roman situat la granița dintre ficțiune, investigație istorică și poveste cu fantome. În orașul Cork, un fost spital psihiatric victorian urmează să fie transformat în apartamente. O femeie, atrasă inexplicabil de clădire, începe să cerceteze arhivele instituției și descoperă destinele pacientelor închise acolo. Vocile acestor femei, recuperate din documente și din imaginație, transformă romanul într-o reflecție asupra felului în care istoria oficială exclude experiențele celor lipsiți de putere. Cartea pune în discuție și limitele recuperării trecutului: cât poate spune un document și cât trebuie să reconstruiască literatura din ceea ce a rămas nespus? 

În Dooneen (Fitzcarraldo Editions), Keith Ridgway, autorul irlandez cunoscut pentru Hawthorn & Child și A Shock, propune o ficțiune despre dragoste, separare și instabilitatea realității. Personajul său, Bartholomew Port, zis Mew, intră într-un tufiș dintr-un parc londonez și iese într-un parc din Dublin, într-un oraș transformat radical. Mașinile au dispărut, trotuarele se mișcă, iar atmosfera este dominată de cântece, fantome și neliniște revoluționară. Mew încearcă să înțeleagă această lume în timp ce îi scrie iubitului său, Mootie, rămas la Londra. Romanul înaintează prin scrisori, istorii și voci care se întretaie, construind un Dublin imposibil, dar straniu de familiar. Ridgway transformă dislocarea spațială într-o experiență a despărțirii și a dorinței de a păstra legătura cu celălalt. 

Debutul literar al scriitoarei Aea Varfis-van Warmelo, redactoare la revista Granta, aduce în prim-plan problema adevărului. Attention Seeking Behaviour (Peninsula Press) are drept naratoare o femeie care mărturisește că minte compulsiv. Povestește despre un cadavru descoperit într-un parc, despre relațiile sale intime și despre încercarea de a deveni sinceră pentru a-și salva legătura cu un bărbat numit Normal Ben. Dar fiecare confesiune devine suspectă tocmai pentru că cititorul știe că naratoarea este o mincinoasă. Cartea combină romanul cu eseul, autobiografia fictivă și istoria metodelor de detectare a minciunii. Este, în fond, o cercetare a încrederii: de ce credem o poveste și câtă autoritate îi acordăm celui care o spune? 

Ultimul roman nominalizat, The Vivisectors (4th Estate), îi aparține scriitoarei americane Missouri Williams, cunoscută pentru The Doloriad, distins cu Republic of Consciousness Prize. Acțiunea se desfășoară într-un oraș universitar aflat în degradare, invadat de vegetație, unde puterea este disputată de universitari și de o comunitate de grădinari rebeli. Agathe, asistenta unui profesor impostor, este implicată într-un scandal academic și primește sarcina de a se apropia de Adam, un student aflat în centrul conflictului. Atracția sentimentală se suprapune peste mecanismele manipulării, ale autorității instituționale și ale competiției pentru controlul adevărului. Romanul, prezent și pe lista lungă a Booker Prize 2026, combină satira mediului universitar cu distopia vegetală și povestea de dragoste. 

Privite împreună, cele șase cărți arată că experimentul literar nu mai înseamnă doar fragmentarea narațiunii sau abandonarea cronologiei. El poate porni dintr-o obsesie sentimentală, din întâlnirea cu o arhivă, din nesiguranța mărturiei sau din transformarea unui oraș. În toate aceste romane, forma se modifică odată cu realitatea pe care autorul încearcă să o surprindă.