M-am cufundat în universul lui Ernaux și mi-a plăcut, mi-a plăcut mult. M-a cucerit prin sinceritatea ei, prin frustețea cu care spune adevăruri de nerostit, prin naturalețea cu care scrie. Am simțit-o aproape, de parcă eram singura ei confidentă. Probabil și pentru că este o scriitoare a intimității, dar și pentru că rezonez foarte mult cu stilul ei memorialistic, un stil direct, declarativ, pe care ea însăși îl numește l’écriture plate, stilul plat – o scriitură lipsită de metafore și jocuri stilistice – însă cum limba nu poate fi neutră, scopul este mai degrabă politic. Cum nici vinul nu poate fi neutru, și nici plat. Nu aveam cum să nu mă bucur de Annie Ernaux fără un pahar de șampanie: o dată că merită să-i sărbătorim victoria, dar și pentru că perlajul fin și persistent susține o scriitură atât de personală. O șampanie Bernard Remy Carte Blanche, realizată din 60% Pinot Noir, care îi oferă fruct, 35% Chardonnay, care îi oferă structură, corp și 5% Pinot Meunier, care adaugă echilibru. Ca literatura lui Ernaux – reflexivă, austeră, și cu o notă intimă.

Am început cu singura traducere românească existentă – Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei. Pasiune simplă este de fapt o obsesie complicată pentru un bărbat căsătorit. Viața ei se învârte în totalitate în jurul unui bărbat. După ce au citit cartea, niște studenți au acuzat-o că ar fi supusă – de ce se consideră, totuși, o feministă? Ernaux doar redă. Stilul ei este neutru, nu militant.

"Mă cufundam în somn doar pe jumătate și aveam senzația că dorm în corpul lui. Ziua următoare, trăiam într-o toropeală în care se realcătuia la nesfârșit o mângâiere de-a lui, se repeta un cuvânt pe care-l rostise." (Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei, p. 14).

Confesiunea adolescentei este intimitatea unei adolescente – fata din ‘58, dintr-o familie modestă din care reușește să scape, plecând în căutarea feminității ei. Își descoperă sexualitatea trecând de la persoana întâi la persoana a treia, fapt care nu știu dacă sugerează o obiectivitate a faptelor sau mai degrabă o disociere, o distanțare a naratorului.

Șampania are un gust puternic de pâine proaspăt scoasă din cuptor, de brioșă și un postgust intens, lung, în care descoperi note surprinzătoare de miere și anason – urmele intimității solului – ca aluziile sociale din scrierile atât de personale ale lui Ernaux.

O radiografie a societății este prezentă în "Happening" și "A man’s place". Alte două cărți scrise de Ernaux, pe care le-am citit, de data asta, în engleză. "Happening" vorbește despre un subiect sensibil – un avort ilegal. Grafic, explicit, puternic, frust, sincer. O scriitură care încă doare.

"Neither of us had mentioned the term abortion, not even once. This thing had no place in language." (Happening, p. 38)

A man’s place este despre moartea tatălui ei. E și un pretext pentru a vorbi despre viața oamenilor din clasa muncitoare văzută prin ochii tatălui ei, despre ierarhiile societății în care trăiau, despre sacrificiile părinților, despre distanța dintre copii și părinți atunci când copiii ajung mai educați decât au fost părinții lor vreodată.

"His greatest satisfaction, possibly even the raison d'etre of his existence, was the fact that I belonged to the worlds which has scorned him." (A man’s place, p. 75)

Aromele citrice și de mere oferă prospețime șampaniei, contopindu-se cu limbajul simplu, tonic al lui Annie Ernaux.

Annie Ernaux, Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei, trad. Mădălina Ghiu, Vasile Zincenco, Pandora, 2022