MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ

Cred în viața trăită până la capăt, pe pământ, nu în cer,

a tuturor celor văzute și nevăzute.

Cred în adevăr din adevăr,

cel de o ființă cu timpul,

prin care toate războaiele s-au făcut

în numele dreptății și al curajului și al iubirii de patrie.

Cred în patimile celor de acasă, indiferent unde o fi casa lor.

Cred în singurătatea soților care își găsesc mântuirea în alte căsnicii.

Cred în judecata fiecăruia dintre noi,

în slava pe care o aducem morților noștri.

Cred în greșelile pe care le facem – ele ne arată umanitatea.

Cred în nopțile în care se văd Perseidele,

în diminețile în care se aude în zare marfarul dinspre Dragonul Roșu,

în zilele aglomerate suplimentar din cauza sudorii și a oboselii, când nimeni,

absolut nimeni nu îți cedează locul.

Cred în nopțile în care se pun manele în parcul din fața blocului.

Cred în bolile incurabile care primesc tratamente excesive.

Cred în liniștea florilor de plastic de pe mormânt și în gropile pe care ni le săpăm.

Cred în iubirea pe care ne-o datorăm și în cea care aduce bucurie.

Cred în kilocalorii și în sinceritatea care flagelează.

GHIOCEI

Lui Florin, colegul meu de bancă

În clasa I, m-am îndrăgostit total și iremediabil de colegul meu cu ochi verzi, Florin.

De 1 martie, Florin mi-a dăruit ghiocei. Ceea ce m-a bucurat și m-a și nedumerit puțin,

pentru că îi dăduse un buchet și Marianei din prima bancă, dar mi-a trecut repede,

pentru că era miercuri și aveam și o autodictare dintr-o poezie anostă din manual.

Când doamna învățătoare ne-a cerut caietul de lucru individual, mi-am dat seama

că nu făcusem tema fiindcă ai mei primiseră invitați cu o seară înainte și am stat și eu

să casc gura la ce vorbeau. Nici Florin nu o făcuse, așa că amândoi am primit câte două

linii pe palma goală, să ne învățăm minte. Ceea ce m-a înfuriat puțin, pentru că la

următoarea ședință cu părinții mama lui ar fi putut să îi spună mamei mele,

mai ales că stăteam în același bloc, dar la scări diferite. Nu a făcut-o niciodată.

În clasa a zecea, Florin s-a accidentat la genunchi și în scurtă vreme realitatea

în care existam cu toții s-a comprimat până la acea zi în care l-am condus cu toții

pe ultimul drum.

SUVENIR

Pentru Alis

În prima clasă de la parter care ne-a fost repartizată nouă celor de la A

existau cele mai odioase bănci roșii, postere cu scriitori pe pereți și

geamuri mari prin care îi vedeam aproape zilnic pe Niculina și pe Gogu

cum chiuleau de la ore să fumeze lângă sala de sport.

În prima clasă de la parter dădeam cele mai grele teste la mate, la chimie

și la fizică, dar nu știam să ne plângem și oricum nu ne ajuta la nimic. În clasa a noua,

când am revenit de la olimpiada de română, era deja Paștele, elevii luaseră vacanță,

și ai mei au hotărât să nu îmi spună chiar atunci.

Dacă Alis în țara minunilor nu ar fi vrut cu tot dinadinsul să înțeleagă ce

e interzis în dragoste, poate că la căpătâiul ei nu ar fi fost scris atât de devreme

"Ruhuna in Fatiha".