Marian Truță, Dănuț Ungureanu - Gladivs. Crimă la Colosseum, Crime Scene Press, 2023

Un roman polițist clasic, cu acțiunea plasată la Roma, în timpul lui Vespasian. Noire, pitoresc, construit bine. (Al. Lamba & Ficțiunea)

Simona Poclid - Guzanja, Eikon, 2023

Un roman semnat de o scriitoare din familia celor ultrasensibili în fața realității (ne putem gândi la Bacovia sau la Max Blecher), o scriitură încărcată de semnificații și grea de cuvinte. (Răzvan Ventura)

Cătălina Steriu – Prea roz, Eikon, 2023

Proză scurtă și ascuțită, extrasă cu sete din viața exasperant de prezentă în mințile personajelor. Fiecare personaj este memorabil, fiecare piesă e atât de bine șlefuită încât uiți că labirintul prozei se construiește secundă de secundă și rămâne cu cititorul chiar și după ce cartea se odihnește pe o măsuță sau în bibliotecă. (Ficțiunea).

"Istorii mici de familie, observații fine și suspans, două perspective diferite și un strop de mister." (Miruna Vasiliță)

Dorian Dron - Neuroleptic, Litera, 2023

Romanul lui e altfel. E ca și cum autorul stă de vorbă cu tine la o cafea. Începe cu o confesiune, pe care în mod eronat o interpretezi ca fiindu-ți destinată ție, cititorului, ca un pic mai târziu, printr-un artificiu isteț, să te introducă în gravitatea temei: "Până una-alta, fugi la somn. E ora. Ia-ți pastilele." De acum ești în roller-coaster. Nu mai poți coborî decât la finalul cursei. Când te dai jos, ești amețit, dar fericit. Ți-ai învins fricile.

Bun titlu. Căci asta e romanul. Un amestec de stări de veghe și somn profund. Romanul lui Dorian Dron e puternic prin grija pe care o acordă descrierilor mentale. Până la urmă, subiectul, tema, personajele, nici nu mai contează. Neuroleptic e o oglindă. Toți am fost acolo, măcar o dată. Și mai e iubirea. O iubire contemporană, ascunsă printre rânduri, somatizată, dar izbăvitoare. Am ales un fragment pentru a evidenția cele de mai sus:

"Noi, ca oameni cu rațiune și discernământ, avem nevoie uneori de persecuție, fie sub formă fizică sau spirituală. Și deja de aici mă poți opri și poți consemna în caietul tău o altă mare problemă cu care mă confrunt. Dar ascultă-mă, o formă de tortură trezește în interiorul nostru o nouă formă de conștiință. Ne victimizăm pentru a putea găsi un echilibru între imaginea pe care o vedem în oglindă și cea din afara noastră. Gândește-te că după un șoc, fie o simplă ceartă sau o bătaie în curtea școlii, ajungem să ne conștientizăm corporal nivelul de rezistență și de suportabilitate la durere. Și, de ce nu, chiar limitările noastre." (Narcis Amariei)

Adrian Majuru - Hoțul din Curtea Miracolelor, Litera, 2023

Viața unui borfaș mărunt, copilărind în interbelic apoi trăindu-și viata adultă în postbelic, Tata Moșu e un personaj fascinant, care-și asumă fărădelegile, nu încearcă să le justifice, ci doar să și le explice. (Al. Lamba)

Pornind de la istoria personajului, construcția microromanului este una circulară, începe cu studiul de caz făcut de medicul Ion Stănescu asupra unui delincvent închis pentru omor, un individ incitant și contradictoriu, care i se confesează doctorului povestindu-și afabil viața, accentuând, inevitabil, tarele impuse de către mediul social din care provine. Ulterior, printr-o împrejurare norocoasă, protagonistul scapă din camioneta care transportă deținuți, se ascunde în locuința unor frați din înalta societate. Hoțul din Curtea miracolelor este o carte care are o minunată atmosferă retro și care spune o poveste grozavă. (Iulia Micu)