Andrei Ungureanu, Nașterea eroului, Biblioteca de Proză Contemporană, Litera, 2022

Andrei Ungureanu s-a născut în anul 1992, în județul Argeș. A locuit cinci ani în Franța, unde a lucrat în marketing și a obținut o bursă de doctorat din partea guvernului francez. În prezent este asistent universitar la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu.

A debutat în anul 2021, cu volumul de proză scurtă "Povestiri și întâmplări din țara fumului" (Editura Rafet). Romanul "Nașterea eroului", publicat în anul următor, a câștigat Premiul I la concursul "Primul roman", organizat de Editura Litera, Biblioteca de proză contemporană.

Romanul – dur, realist, cutremurător - arată problemele cu care se confruntă și chinurile inumane prin care trec cei care sunt nevoiți, din cauza lipsei de perspective de acasă, să devină emigranți ilegali și despre măsura în care omul își poate construi propriul destin. Bazat pe o documentare amănunțită și pe viața în Franța, cunoscând direct oameni din toate păturile sociale și imigranți de tot felul, romanul "Nașterea eroului" reflectă ideologii contradictorii, sărăcia neo-colonialistă din Africa și cea a metropolei, inegalitățile sociale, viața dependenților de droguri, motivele revoltelor din Franța despre care tot auzim în ultimii ani la știri. Este în același timp despre ură și supraviețuire, despre generozitate și disperare, despre rasism și ideologii de tot felul, despre adaptare și înstrăinare, despre lipsa șanselor egale.

Scriitorul mărturisește într-un interviu că imaginația proprie s-a împletit cu fapte reale – cum ar fi moartea rapperului african și consecințele acesteia, menționate în primele capitole ale cărții, așa cum fuseseră reflectate în presa africană francofonă, reportajele despre obstacolele cu care se confruntă imigranții ilegali africani, cultura rapp&trap, care dă voce păturilor de jos din orașele africane și franțuzești, deopotrivă.

"Nașterea eroului" este un roman profund, tulburător, cu atât mai important cu cât este romanul de debut al unui tânăr scriitor contemporan. Nu recomand să fie citit de către cei convinși că trăim într-o lume frumoasă și că toate cărțile ar trebui să aibă un final fericit și vocabular elevat, literar. Îl recomand exclusiv cititorilor maturi, pentru temele abordate, din care nu lipsesc nici scenele dure (în primul rând de violență și droguri), nici limbajul explicit, de cartier, întâlnit și în cântecele rapp, și în înjurăturile care exprimă frustrarea unor generații lipsite de perspective, cu viitor sumbru.

Dacă majoritatea imigranților ilegali nu au nicio calificare, eroul nostru, Moussa, are studii universitare, vorbește două limbi străine – franceza și engleza - dar degeaba, dacă familia nu are banii necesari să-i asigure un serviciu potrivit unui absolvent de facultate într-un sistem corupt. Așa că pleacă, împreună cu alții, moare și înviază de mai multe ori până să ajungă în Franța, supus unor violențe și chinuri de nedescris... și vede lucrurile mai limpede dacât alții din lumea lui:

"Într-o țară care produce mult petrol, benzina ar trebui să fie ieftină, dar nu era și cazul Senegambiei. Moussa șovăi puțin înainte de a-i întinde vânzătorului bancnotele uzate. Nu exista benzinărie în sat, de fapt doar în capitală erau câteva, în rest oamenii cumpărau de la un nene care aducea cu cisterna și vinde apoi la sticlă, direct din bătătură.

(...) Făcuse drumul ăsta ani de zile, tot pe scuter, pentru a participa la cursuri. Părinții făcuseră eforturi mari ca să-l țină în facultate și erau mândri că reușise să termine, era singurul din mahala cu diplomă. Sperau că îi va deschide ușa spre o viață mai bună, ușă care, credeau ei, lor le fusese închisă tocmai din cauza asta, că nu aveau studii. Își ascunseseră destul de bine dezamăgirea când au constatat că n-a fost așa, că diploma în sine nu valorează nimic dacă nu e însoțită și de alte hârtii, mai mici, dar mai puternice."

De remarcat că autorul folosește denumiri geografice care ni se par ficționale, nevoind să pună sub lumina negativă o țară sau un oraș anume, când descrierile se potrivesc realităților parțiale ale unui continent întreg... sau, de fapt, al unor orașe de pe mai multe continente. Totuși, la o privire puțin mai adâncă, acestea ni se dezvăluie ca fiind denumiri reale, aparținând, însă, unei alte generații decât cea de referință actuală, așa cum și pe la noi unii numesc localitățile din jur așa cum li se spunea în copilăria lor.

Senegambia, Leopoldville, Biafra sunt denumiri care au existat cândva. Faptul că nu mai există demonstrează subtil că efectele neocolonialismului sunt mai întinse decât credem, iar subiectul poveștii se poate întâmpla oriunde. Că războaiele locale și conflictele intertribale se răspândesc și pe alte continente, sau se mută adesea în cartierele de imigranți ale metropolelor franceze, unde se acutizează.

Moussa îndură totul și face eforturi supraomenești să reziste, cu speranța că în Europa va reuși să își facă un rost și să înceapă o nouă viață, mai bună. Dar va fi oare așa? În cartierele orașelor franceze sunt extremiști de tot soiul, activiști fanatici, anarhiști, militanți antireligioși, refugiați, emigranți din toate colțurile lumii – inclusiv din România și din alte țări est-europene – traficanți și dependenți de droguri, cerșetori și multă violență, frustrare, rasism. Iluziile lui Moussa i se risipesc, una câte una, pe măsură ce este nevoit să decadă:

"Era un pion, o rotiță într-un angrenaj. Carne de tun pentru niște ideologi însetați de putere. Oameni atât de îndrăgostiți de ideile lor, de ceea ce credeau ei că e bine, că nu ezitau să facă răul pentru a-și impune binele unor oameni care nu-l voiau."

Până unde va decădea (fiindcă, deși nu are încotro și se implică în traficul de droguri, ca să supraviețuiască, el nu le consumă și le vinde numai dependenților înrăiți, refuzând să îngroașe în vreun fel numărul celor care încearcă pentru prima oară) rămâne să vedeți citind romanul. La fel veți descoperi și ce anume îl transformă în erou (de fapt, anti-erou distrugător, fiindcă nimeni nu l-a lăsat să contribuie la construirea unui viitor) și îl radicalizează – pe el și pe mulți alții ca el, de la periferiile majorității orașelor europene.

Scriitorul Andrei Ungureanu reușește să cuprindă în romanul său drama imigrantului universal și singurătatea sa de prizonier între lumea în care s-a născut și cea în care trăiește, veșnic inadaptat pentru ambele lumi. Realitatea înveșmântată în literatură este condimentată cu motto-uri din versurile cântecelor la modă în cartierele sărace și rău-famate ale orașelor franceze, care ilustrează exact ceea ce ar fi vrut să spună personajele.

Nu este o carte pentru oricine, datorită durității acesteia, însă cine o citește, poate înțelege aspecte noi ale societății actuale, în plină globalizare.