Partea întâi

(Acțiunea se petrece în interiorul unui cabinet de psihologie, la un curs de puericultură. O canapea, o masă pentru exerciții și un birou. Doamna psiholog, trecută de cincizeci de ani, răsfoiește plictisită niște fișe. Se aud bătăi în ușă. Ușa se deschide ușor și doi tineri intră timid. Au până în treizeci de ani, iar soțiile lor urmează să nască în curând. Sunt timorați, stresați. I e mai stresat decât A. I e mai familist, A e mai progresist. Isa aranjează compulsiv lucruri, suferă de tulburare obsesiv-compulsiv. Cu cât mai intense sunt emoțiile, cu atât mai ciudat joacă.)

Isa: Doi?

I: Da...

A: B-b-bună ziua!

Isa: Păi normal, e nevoie de doi tați să înlocuiască o mamă!

A: Știți, se asimilează mai repede...

I: Suntem prieteni, doamnă.

Isa: Și ce... La, să zicem așa... la teatru tot împreună mergeți?

I: Întotdeauna, doamnă!

Isa: N-o scot cu voi la cale. Hai, fie, intrați. Dar plătiți separat!

A: Separat, separat, nu se discută asta!

(Cei doi se așază pe canapea. Ei întind banii și Isa joacă banii în mod straniu.)

Isa: Vrem să scăpăm cu toții mai repede azi. Ia, buletinele, să completez fișele. (Cei doi întind buletinele). Ce meserii aveți voi?

I: Inginer auto!

Isa: (Notează pe o fișă) Inginer auto... Normal, normal. Ce meserie puteai să ai? Dar tu?

A: Analist programator.

Isa: (Dă să noteze) Anal... Ce?

A: IT-ist.

Isa: Aaa, dintr-ăla care instalează Windows. Bine, s-a reținut. Băieți cu școală, o să meargă repede. Armata ați făcut-o?

I: Nu se mai face demult armata, doamnă.

A: Muncim din timpul facultății. Mai disciplinați ca la armată...

Isa: Mare păcat! Armata scotea bărbați adevărați. Nu așa, ca azi, băieți la treizeci sau patruzeci de ani. Păi cel mai în vârstă copil pe care l-am avut în cabinetul ăsta avea patruzeci și cinci de ani și venea cu maică-sa la terapie. Era alcoolic... Cât despre voi, așa cum vă văd eu, pun pariu că nici măcar o santinelă nu știți ce e...

I: (dă din cap nedumerit cum că nu știe) Da’ de unde să știm așa ceva, doamnă?

A: Eu știu, eu știu, am citit într-un roman.

Isa: E bine că mai și citiți, vă pot da un pliant despre puericultură și nu ne mai batem capul cu prea multă teorie. Câteva cuvinte pe repede înainte și direct la practică!

I: (Își freacă mâinile de nerăbdare) Practica, doamnă, asta contează!

Isa: Și ce știți voi despre îngrijirea unui bebeluș?

A: Ăăă... Păi...

I: Îi facem băiță!

A: Și se ocupă mama lui de restul.

I: Noi o ajutăm pe mamă... Știți, mai facem cumpărături, mai reparăm ceva prin casă. Că ne pricepem, doamnă, doar suntem bărbați!

A: Da, da!

Isa: Unele lucruri nu se schimbă deloc. Păi tot pe mamă să cadă tot greul, nu? Nici armată n-ați făcut, dar nici sarcinile mamei nu vi le asumați. Ia fiți voi sinceri, ați venit pentru alea zece zile libere pe care vi le dă statul dacă faceți cursul de puericultură, nu-i așa?

I: Cine, cine?

A: Nici gând! Chiar vrem să ne implicăm, să ajutăm. Eu vreau să stau și o lună întreagă în creșterea copilului. Dar nu o să mă lase de la job, sunt pe un proiect cu americani...

Isa: Lăsați, lăsați, că am tot auzim scuzele astea de la așa zișii bărbați care tot trec pe aici. Haideți să privim pragmatic. Eu vreau să am o zi liniștită, voi vreți atestatul cum că ați urmat cursul. Deci nu ne batem capul. Ce umiditate trebuie să fie în camera în care aducem bebelușul de la maternitate?

I: 40%!

A: Potrivită!

I: 50, doamnă. Fifty-fifty.

Isa: 60%! Nu mai mult, nu mai puțin. Vă luați higrometru și umidificator sau dezumidificator, după cum e cazul. Sunt dintr-astea noi, smart, care le au pe toate.

I: (Notează pe telefon) Eu notez doamnă, hidrometru.

Isa: Higrometru!

I: Higro... higro...

Isa: Folosim bețișoarele de ureche?

I: Dar am auzit bine acum, higrometru!

Isa: Nu, nu, eu întreb dacă folosim bețișoarele cu vată pentru igiena urechiușelor bebelușului?

A: Folosim, folosim, ca să ne audă bine! Știți, nu așa ca... (Face un semn înspre I)

Isa: Nu folosim niciodată bețișoarele de ureche! Nu există așa ceva!

A: Aaa, da, nu folosim, desigur!

I: (Notează) Nu folosim bețișoare...

Isa: Spălăm urechiușele bebelușului zilnic?

A: Nu, cum să spălăm?

Isa: Ba da, urechiușele le spălăm zilnic cu apă!

I: (Notează) Spălăm urechile cu apă.

Isa: Deci nu știți nimic.

I: (Notează) Nu știți nimic...

A: (Îl trage de mânecă) N-o scrie pe asta!

I: (Ca trezit) Da, da, nu notez asta. Doamnă, știți vorba aia, știm că nu știm nimic. Dar tocmai de asta am venit la curs, pentru că dumneavoastră...

Isa: (Îl întrerupe) Cum spălăm ochișorii bebelușului?

I: Cu apă distilată, doamnă! În niciun caz cu lichid de parbriz!

A: Spălăm zilnic ochișorii, să vadă clar.

Isa: Dar cum, cum îi spălăm?

A: Cu grijă maximă!

Isa: Offf... Fix invers de cum ne spălăm noi pe ochi. Bebelușii nu au lacrimi, așa că ochișorii lor nu se curăță bine. Începem de la interior și ducem către exterior, să curățăm bine la baza canalului lacrimal.

I: (Notează) Bebelușii nu au lacrimi... Chiar așa, doamnă, n-au lacrimi? Da’ cu ce plâng de dimineața până seara?

Isa: O să găsiți și în pliante astea, nu e nevoie să notezi. Am vrut doar să-mi dau seama cum stați. Și... stați... Adică nu stați!

I: Notez, așa, să se întipărească mai bine, mă ajută.

A: Stăm, stăm! Până la final!

Isa: Colicile... Știți ce sunt colicile?

I: Nu știu, că n-am avut demult. Colaci... dar ăștia-s de mâncare... (Înspre A) Ce-s alea colici, ai pe-acasă? O fi ceva legat de IT... Poate-ai citit ceva prin cărți...

A: (Nedumerit) Colici?...

Isa: Durerile abdominale ale bebelușului.

I: Da, da, desigur, îmi amintesc! Am zis eu bine că n-am mai avut demult. (Notează) Colicile abdominale...

A: Trebuie tot zilnic și astea?

Isa: Sunt două trucuri să îi alinăm durerile. Pe de o parte putem face masaj în sensul acelor de ceasornic.

I (Se uită la mână) Eu am ceas digital, doamnă...

Isa: Putem să-i punem comprese calde pe burtică...

A: (Către I) Notează! Masaj, comprese...

Isa: Nu folosiți uscătorul de păr să îi suflați aer cald pe burtică!

I: (În timp ce notează) Cum să facem așa ceva, doamnă?

Isa: Puteți folosi săculeți cu sâmburi de cireșe. Încălziți la cuptorul cu microunde rețin căldura și e fix treizeci și șapte de grade cât trebuie.

I: (Notează) Sâmburi de cireșe...

A: Deci nu mai aruncăm sâmburii de cireșe.

Isa: Dar cea mai bună metodă e să punem copilul pe propriul abdomen, piele la piele.

I: Iac, dar eu sunt păros, doamnă! Scuzați, vă rog, detaliul.

A: Eu mă depilez dacă trebuie.

Isa: E foarte important să țineți bebelușul pe propriul trup. Îi transferați din căldura voastră și vă aude și bătăile inimii. Așa îi trec și durerile de burtică și se liniștește.

I: Îl țin pe burtă la meci, că beau bere și e mai moale.

A: Eu renunț la bere, dar mă gândesc ce scaun de gaming mi-ar trebui să stau cu el pe burtă când mă joc în rețea. (Îi face semn lui I) Notează acolo: monitor nou, scaun de gaming nou...

Isa: Dar gata cu chestiile astea, mai citiți voi în pliant. Să exersăm acum direct pe bebeluș partea de igienă.

I: Dar nu s-a născut încă!

A: Știți, ni s-a zis de la maternitate că vor naște soțiile în curând...

Isa: Vom exersa pe păpuși, că doar nu ascund un bebeluși reali pe aici, prin birou. (Deschide un sertar și scoate două păpuși îmbrăcate. Le întinde pe masă.)

I: Dar eu voi avea băiat, doamnă. Defapt...

Isa: Niciun băiat și nicio fată. Aici doar exersăm, nu contează sexul copilului.

A: Eu fetiță, dar..

I: Dacă ați avea o păpușă băiețel ar fi super, doamnă.

Isa: Dacă vă pricepeți la fetițe, vă pricepeți și la băieței. Ne naștem de sex feminin, femeia e forma superioară a evoluției, să recunoaștem. Dacă ar fi să duc mai departe gândul, bărbații sunt un soi de degradare a perfecțiunii. Dar să lăsăm filosofia. Haideți. Scot și un pachet de pamperși și să vă văd la acțiune. (Pune pe masă un pachet cu scutece și o cutie de șervețele umede.)

I: La acțiune ne pricepem, doamnă. Am folosit șervețelele astea și la curățat tapițeria la mașină. Le știu bine!

A: Eu le folosesc la curățat tastatura. Cele mai bune!

(Amândoi se apropie de masă și nu prea știu cum să apuce păpușile.)

Isa: Care e primul pas?

I: Punem scutecul.

Isa: Așa, îmbrăcat?

A: Dezbrăcăm înainte, clar!

(Fiecare își dezbracă păpușa. Se simte un joc de priviri în care fiecare e atent cum procedează celălalt. Din când în când fiecare intervine peste celălalt, atunci când consideră că nu a procedat cum trebuie. Această tensiune trebuie să crească treptat.)

I: (Către A) Dezbracă și tu mai cu grijă, că nu dau hoții. Doar e fetiță...

A: (Către I) Ia ai tu grijă acolo la băiețel.

Isa: Cum scoatem scutecelul deja folosit?

I: Scoatem, tragem...

Isa: Ridicăm fundulețul în sus, desfacem de la arici și împachetăm cum trebuie scutecelul folosit.

A: Tu ia nu mai trage așa, că poate doare!

I: Da, da, împachetăm! (Simulează amândoi în mod nătâng cum dau hăinuțele jos, cum împachetează scutecul folosit. Îl și pot mirosi și strâmba din nas.)

Isa: Nu așa, nu așa, nu-l mototoliți așa. Se împachetează cu grijă, că de asta au aricii ăștia. Și atenție să nu vă murdăriți voi pe mâini. Apoi aruncați la coșul de gunoi. Hai, mai cu talent!

I: Facem duș după, nu-i problemă asta! Să vedeți cum e la noi la service, ore în șir murdar de ulei și vaselină din cap până-n picioare. Păi asta e fleac. (Către A) Tu ia mai încet la fetiță acolo, că prea te grăbești!

A: Mie nu îmi place deloc cum te porți cu băiețelul, îți spun sincer.

Isa: Luăm șervețele umede și ștergem așa, cu atenție, la păsărică, la funduleț, între pliuri.

A: La cuc, doamnă, la cuc!

Isa: Parcă aveai fetiță..

A: Ăăă, fetiță, dar...

Isa: Hai, mai cu spor, nu cu fețele astea căzute. Ridicați de fund în sus și curățați cu grijă. De la păsărică în jos, niciodată invers, să nu riscăm o infecție urinară! E frecventă la cei mici.

(Încep să șteargă păpușile, dar fiecare e atent mai degrabă la ceea ce face celălalt. La un moment dat, I, nemulțumit, dă să-i păpușa din față lui A.)

I: Ia dă tu fetița la mine, că tare nu-mi place cum te porți cu ea. Așa ștergi tu o domnișoară? Ai grijă la gesturi, mai delicat.

A: Ia vezi tu la băiețel și acolo, că nici mie nu-mi plac gesturile tale de inginer auto. Nu ștergi la fund băiatul așa cum schimbi uleiul la mașină!

(I trage de păpușă până ce aceasta cade pe jos.)

Isa: (Aproape că izbucnește) Vai, fiica mea...

I: (Contrariat de reacția ei exagerată) Stați, doamnă, o ridicăm, nu-i panică.

A: Reinstalăm și Windows dacă trebuie!

Isa: (Își revine cu greu) Ce mi-ați făcut... Trebuie să îmi regăsesc echilibrul. Nu mai primesc câte doi niciodată! N-am mai pățit așa ceva... Păpușile astea sunt fetițele pe care nu le-am avut niciodată.

I: Ne scuzați, doamnă, n-am știut că-s așa importante.

A: Vezi, mă, ce faci dacă tragi de-a-n boulea?

Isa: Fără cuvinte buruienoase! (Ia o mimică stranie) Mă doare inima deja. Fetițele mele dragi... Sunt două surori angelice... Dacă se mai repetă asta...

A: Mă scuzați, nu se mai repetă, promitem!

Isa: (Își revine cu greu) Unde eram?

I: La șters cu grijă la cuc, apoi la fund. Nu invers!

Isa: La păsărică, e o bebelușă adorabilă.

I: La păsărică, doamnă...

Isa: După șervețelele umede ce folosim?

I: Ce folosim?

Isa: Cremă de funduleț. Pe care o întindem bine, bine, bine pe toată zona acoperită de scutec.

I: Să ungem motorul, doamnă!

Isa: Trebuie să aplicați o cremă pentru eritem fesier.

A: (Către I) Hai, notează, cremă de eritem fesier.

Isa: Împotriva!

A: Împotriva, desigur! Cremă pentru împotriva eritemului fesier.

Isa: Trebuie insistat între pliuri și pe bucuțe.

I: La... păsărică... dăm?

Isa: Pe margini, desigur!

I: (Către A) Ai tu grijă pe unde-ți umblă mâinile...

A: Pe la pliuri, doar pe la pliuri.

Isa: Cum se montează scutecele?

I: Păi cum să se monteze, doamnă? Așa, pe copil... Adică se pun pe copil, efectiv.

A: De sus în jos!

Isa: Le deschidem bine, bine, bine. Toate scutecele se montează cu desenul în față și partea goală în spate.

I: Exact! Ca sigla pe grila de la radiator...

A: Ca dumneavoastră voiam să spun și eu, dar cu alte cuvinte.

Isa: Ce ridicăm înainte?

I: Ridicăm... Na, cum să zic... Capota, doamnă!

A: Ridicăm capul.

Isa: Ridicăm piciorușele. Hai, să vă văd. Mai ferm, așa , cel mic are multă energie. Aranjăm pe lângă burtică, ridicăm piciorușele și tragem sus. Cu ariciul prindem strâns, strâns, strâns, să nu ne iasă urina pe lateral.

I: Strâns maxim, doamnă.

A: Ia ai tu grijă acolo!

I: Îmi sare muștarul cum ai strâns tu.

A: Tu vorbeai? Uite, uite, i-ai lăsat urme. Hai, gata cu panarama asta. Să dăm cărțile pe față. Dar mai întâi, la mine băiatul.

Isa: Sunt fiicele mele, nu vă permit!

(Iar trag amândoi de păpușă până e dezmembrată.)

Isa: (Furioasă) Ați venit în casa mea să-mi omorâți fiicele! Nu am mai întâlnit oameni ca voi. Dacă vă puteți numi oameni...

I: Mânuțele se repară, doamnă. Dar trebui să vă spunem ceva...

A: Am venit la dumneavoastră să...

Isa: Să...?

I: E mai complicat...

Isa: (Cu un joc straniu) Nu mai ieșiți de aici fără o explicație care să compenseze gravitatea faptelor voastre.

(Asamblează păpușile, le așază cu o grijă excesivă în sertar, apoi închide ușa de la cabinet pe dinăuntru.)