Stau la trecere, mă uit la semafor și număr. S-a făcut roșu. Doi. S-a făcut verde, a pâlpâit, s-a făcut iar roșu. Trei. Mă uit în spate la mulțimea care se strânge la trecere. Un cuplu de vârstă mijlocie se oprise când încă era verde. Două fete trec pe roșu și sunt claxonate. Mă uit în față, la bulevard, la troleibuze, la trotinetiștii care prindeau viteză în pantă. Sunt ars de soare și transpirat. Mă uit în jos, la cele două chiștoace pe care le-am aruncat pe bordură. Mă doare stomacul de foame. Nu vreau să mănânc. Mă dor picioarele. Nu vreau să mă așez. Nu vreau să mă plimb. Nu vreau să merg acasă.

Nu știam că pot să-mi amintesc mirosuri. Deseori un miros mi-a stârnit o amintire, dar până acum niciodată invers. Simt iar mirosul de balsam și parfum pe care îl simțeam cel mai puternic când îmi sprijineam buzele pe gâtul ei. Îmi bate inima tare. Îmi simt picioarele moi, tremur. Aprind o țigară să alung amintirea mirosului.

În spate e simigeria la care ne dusesem când venise prima oară la București. Era vară. Vorbeam de pâine proaspătă moale, cu crustă crocantă, pe care dacă o rupi, ies aburi. La coadă ne-am uitat urât la covrigi, căci nu erau ce voiam. Am căutat o brutărie, nu am găsit niciuna. Încă flămânzi, i-am propus să-i gătesc o omletă împletită. A venit la mine. După ce am mâncat stăteam pe canapea și nu ne spuneam nimic. Ea era tolănită într-un colț și se uita în jos. Purta un maiou fără sutien. Voiam să mă așez lângă ea, să o iau în brațe, să o sărut. Continua să se uite în jos. M-am așezat în cealaltă parte a canapelei. A plecat la amiază după ce a mai fumat câteva țigări.

Era toamnă. Venise pentru a doua oară în București. Am stabilit să ne vedem în parcul Izvor. Voiam să ajung mai devreme ca să o văd când urcă pe scări, să-i zâmbesc când vine înspre mine, să o iau în brațe, dar ea era deja acolo. Stătea cu spatele la mine și-și rula o țigară. Când m-a văzut, s-a întors și ne-am îmbrățișat scurt, i-am simțit mirosul de balsam și parfum din părul vâlvoi. Apoi mi-am aprins și eu o țigară. Ne-am plimbat până la o cafenea unde am jucat șah. Aveam aparatul foto la mine și i-am făcut poze în timp ce se gândea la următoarea mișcare. În poze îmi zâmbea cald. După ce am închis aparatul și l-am pus pe masă, nu se mai uita la mine.

Era iarnă. Venise pentru a treia oară în București. Ne-am dus în bar cu prietenii mei. Aveam și atunci aparatul foto, i-am făcut poze afară în timp ce fuma, îmi zâmbea cald, apoi a luat aparatul și mi-a făcut și ea poze. După ce l-am închis și l-am atârnat de gât, a continuat să-mi zâmbească. Prietenii mei au plecat, am rămas numai noi doi, unul lângă altul, și am tot băut. Când barul s-a închis, ne-am sărutat. Am ieșit pe stradă și am stat câteva momente tăcuți. Așteptam ca ea să spună că e timpul să plece, dar nu spunea nimic. I-am propus să mergem la mine și a încuviințat imediat. Pe atunci încercam să pictez în ulei, aveam pe birou o încercare de portret în alb negru. Ea era studentă la pictură. După ce am făcut sex prima oară, a luat pensula și a făcut din măzgălitura mea un portret. În timp ce lucra, purtând doar chiloți, luminată de lampa de birou, îi făceam poze. Apoi am mai făcut încă o dată sex. De dimineață a plecat, fără să ne mai spunem nimic.

Era primăvară. Stătuse o săptămână în București, am ieșit în fiecare seară în bar. Stăteam unul lângă altul înconjurați de prietenii mei. Eu le făceam poze, iar ea îi schița. După fiecare portret, își lăsa capul pe umărul meu și eu îi mângâiam părul, apoi ne sărutam. Îi sorbeam mirosul de balsam. În niciuna dintre seri nu a mai vrut să vină la mine. Mi-a spus că se mută în București în vară, după ce dă licența. După ultima seară împreună, când ea plecase deja, am găsit un bilet în cutia poștală. Îl pusese înainte să se urce în tren. Mi-a scris, printre altele:

M-a întrebat Luca: "ia zi, ce vrei de la Tudor?". N-am știut ce să răspund.

*            Gia m-a întrebat: "Părere Tudor". Am răspuns cu "Cinstit. Hotărât, chiar."

*            Chiar, ce vreau de la tine? Îmi place că ești aici când te caut. Îmi place că mă cauți, și că îți faci curaj din când în când să mă găsești.

*            Vreau să-ți fac cafea dimineață.

*            Tu să-mi faci omletă împletită.

Să fumăm pe balcon.

A ta, Mara.

E vară, stau la semafor, număr o sută patruzeci și patru de treceri ale semaforului la roșu. Între picioarele mele s-a strâns un morman de chiștoace. Am observat că mi-am pus șosete desperecheate. Mă doare gâtul și îmi e sete. Am mai aprins o țigară.

I-am simțit iar mirosul. Mi s-au înmuiat picioarele ca ziua precedentă când mi-a spus: "Nu mai sunt singură. E un tip de la facultate", în timp ce se uita doar la tutunul din foița pe care o rula.

Mara mi-a spus că îi sunt drag, că vrea să ne mai vedem, că nimic nu s-a schimbat. Nu mă privea în ochi. M-a întrebat dacă vreau să ne vedem și azi la o cafea și un șah, i-am spus că da. Am adormit cu greu și, deși m-am culcat în pat, m-am trezit pe canapea. Am lăsat telefonul acasă. Nu i-am mai răspuns la mesaje. Am ieșit afară, singur. Nu mai căram decât țigările.

Stau la trecere, mă uit la semafor și număr. S-a făcut roșu pentru a două suta treizeci și treia oară.