Director
Șerban PAVLU
Șerban PAVLU
Prima revistă de creație hibridă, înființată de Doina Ruști, pe 24 februarie 2020.
Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune
Asociația ARTLIT vă propune un articol semnat de jurnalistul Georgi Savchev pentru publicația online OFFNews.bg și tradus din limba bulgară de Maria Andrei, despre situația traducerilor literare în Bulgaria, interferența AI în traducerea literară și precaritatea meseriei de traducător și trecerea ei, încet încet, în neființa instituțională într-un circuit de circumstanțe pe care, din păcate, le regăsim și în propria piață de carte.
Articolul ne-a fost semnalat de colega noastră din CEATL, Teodora Țankova, care a contribuit la această panoplie de problematici culturale, răspunzând la o generoasă serie de întrebări privind evoluția traducătorilor literari într-un spațiu cultural din ce în ce mai restrâns creativ și financiar, dar în care, paradoxal, se scrie și se traduce enorm, la kilogram.
Un studiu de caz din țara vecină foarte util ca punct de pornire pentru o analiză comparativă cu situația traducerilor literare din România.
De ce s-a ajuns la publicarea de cărți în limba bulgară cu traducere automată?
El a început să meargă spre bar, gândindu-se la ea. Arăta patetic. Pe ușa barului era un anunț: "Interzis minerilor". Se gândea cum să intre în vorbă cu ea. "O bucată de tort", își spuse în gând și intră în bar.
Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte în care există paragrafe ca acesta, iar dialogurile sună atât de nenatural în bulgară încât nu înțelegeți despre ce este vorba? Atunci ați dat peste o "traducere la kilogram".
Mai firesc ar fi să se traducă: "A pornit spre bar și se gândea la ea"; "patetic" înseamnă, de fapt, "jalnic"; minors[1] în acest caz înseamnă "minori", iar "o bucată de tort", "piece of cake" este echivalent în bulgară cu "o treabă ușoară".
"O traducere de slabă calitate este o traducere neglijentă, făcută în grabă, din care lipsesc înțelegerea originalului și adaptarea pentru cititorii bulgari. O traducere care nu ia în calcul faptul că fiecare text literar este unic în felul său și are particularități proprii în ceea ce privește stilul, limbajul figurat al autorului, contextul originalului, etc. O traducere care transpune literal cuvinte, structuri și semne de punctuație din original, fără să țină cont de contextul limbii bulgare. O traducere care refuză să cerceteze și să fie inventivă. O practică defectuoasă este și economia făcută la plata unor traducători și redactori buni. În anii ’90 predomina dorința de a recupera rapid ceea ce se pierduse în perioada regimului totalitar. Astăzi graba are ca scop profitul", a explicat pentru OFFNews.bg dr. Teodora Țankova, din cadrul Catedrei de Hispanistică a Universității "Sf. Kliment Ohridski" din Sofia. Teodora Țankova traduce beletristică și lucrări umaniste din limba spaniolă. Este reprezentanta Uniunii Traducătorilor din Bulgaria în CEATL-Consiliul European al Asociațiilor de Traducători Literari, iar din 2025 este vicepreședinta acestei organizații.
"O traducere poate fi slabă în multe feluri – poate fi literală și rigidă, poate să nu stăpânească bine limba bulgară, poate să nu transmită adecvat sensul și ceea ce sugerează originalul, în general să nu fi înțeles originalul, etc. Uneori, în cele mai simple romane polițiste și thrillere, din cauza traducerii cititorul poate să nu înțeleagă "cine este criminalul" și ce se întâmplă, de fapt, în roman. Cel mai adesea se pare că traducerea slabă este rezultatul grabei și a unei abordări superficiale – tăieri, simplificări, inexactități, interpretări greșite ale sensului. Acest lucru se întâmplă deoarece, în zilele noastre, editurile se transformă în fabrici de cărți, iar traducerea, în muncă pe bandă rulantă. Fluxul publicării în masă nu lasă loc nici pentru pregătirea prealabilă a traducătorului (aprofundarea textului, efectuarea cercetărilor absolut necesare, dezvoltarea și exersarea diferitelor strategii), nici pentru perfecționarea generală a abilităților și extinderea cunoștințelor. Astfel, o traducere literară va scoate la iveală mediul în care traducatorul s-a format și s-a dezvoltat și, poate tocmai din acest motiv, în ultimele decenii, în traducerile din limba engleză se observă o înțelegere tot mai îngustă a literaturii și reducerea ei la divertisment. Straturile ideatice mai profunde prezente în opere sunt scăpate din vedere sau diluate până la punctul în care nu mai pot fi recunoscute, iar acțiunea alertă și exotică devine dominantă", povestește pentru OFFNews.bg traducătorul din limba engleză Vladimir Molev. A tradus din Kazuo Ishiguro, Jonathan Franzen, Richard Flanagan, Sebastian Barry, J. G. Farrell, Rohinton Mistry, James Salter, William Saroyan, Paul Theroux și alții. Împreună cu traducătorul din chineză și engleză Stefan Rusinov, Vladimir Molev a fondat site-ul de studii ale traducerii "Toia most se klati" ("Acest pod se clatină"), unde analizează, printre altele, exemple flagrante de cărți traduse în bulgară cu ajutorul Deepl și Google Translate.
"Mi se pare că de 2-3 ani încoace se poate afirma cu certitudine că există pe piață cărți traduse cu AI. În unele cazuri este inițiativa editurii, în altele – a traducătorului, cu aprobarea tacită a editurii. Pentru că editorul știe că un traducător nu poate traduce singur, fără ajutorul AI, zece cărți a câte 400 de pagini pe an. Și pentru ca aceste cazuri să nu bată la ochi, traducerile sunt publicate sub diferite pseudonime", spune Vladimir Molev.
Și Teodora Țankova remarcă faptul că, de câțiva ani, găsește cărți în limba bulgară traduse în întregime cu AI:
"După mine, acestea sunt mai degrabă excepții. În spatele lor se află o neînțelegere a ceea ce înseamnă literatura și traducerea literară și tocmai desconsiderarea laturii artistice pe care o au. Aici trebuie luată în considerare și presiunea exercitată asupra traducătorilor pentru a traduce rapid. Această presiune nu vine doar din termenele de lucru, care sunt adesea scurte, ci și din remunerația scăzută și impredictibilă, lipsa unui avans și imposibilitatea de a beneficia de concediu medical sau de odihnă."
Vladimir Molev explică apariția cărților traduse integral cu mijloace automate după cum urmează:
"Din același motiv pentru care în magazine există brânză făcută nu din lapte, ci din ulei de palmier – este mai eficient din punct de vedere economic. Cu toate că editorilor bulgari le place să pozeze în gardieni ai spiritualității și ai cărții, în fond ei sunt înainte de toate entități economice. Atunci când ezită între publicarea unei cărți într-o traducere de calitate, la un preț mai mare, și publicarea unei cărți mai ieftine, cu o traducere nu chiar bună, alegerea cade invariabil asupra celei de-a doua variante ("pentru că toți procedează așa și dacă cărțile mele sunt mai scumpe, nu vor mai fi competitive"). De ce există această discrepanță între percepția pe care editorii o au despre ei înșiși (că sunt susținători ai culturii și lucrează în interesul neamului) și realitatea tristă, aceasta este o întrebare extrem de interesantă, care, în afară de anumite straturi culturale și particularități de mentalitate colectivă, duce la problemele structurale profunde ale industriei noastre editoriale contemporane – adaosul comercial ridicat (40–50%, ceea ce înseamnă că librarii/comercianții lucrează efectiv cu un adaos de 100% raportat la prețul editurii. Dacă o carte costă 15 euro, jumătate din sumă revine comerciantului, iar cu cealaltă jumătate editura își acoperă cheltuieli de tipărire, drepturi de autor, cheltuieli de regie etc., reducând astfel de acolo de unde este cel mai ușor – traducerea și redactarea), comasarea activității editoriale cu cea comercială (ceea ce dă posibilitatea la diverse practici incorecte și sufocarea concurenței), lipsa oricărei politici publice guvernamentale în domeniu, inclusiv a finanțării bibliotecilor, etc, etc."
Când și de ce s-a ajuns la "traduceri la kilogram" – publicarea rapidă a unui număr mare de cărți traduse de mântuială?
Potrivit lui Vladimir Molev, "acesta este rezultatul firesc al politicii editurilor: «mai important este să fie ieftin decât calitativ». Această evaluare pe care editorii o fac în defavoarea cititorilor bulgari are, probabil, cauze istorice. Din păcate, trauma provocată de cataclismele economice ale anilor ’90 se vindecă greu și pentru mulți oameni prețul scăzut este mai important decât calitatea, chiar și atunci când aleg cărți. Un factor important îl reprezintă și defectele structurale ale industriei editoriale. De ce încercările de îmbunătățire a calității, odată cu creșterea economiei și a puterii de cumpărare a bulgarilor din ultimii 20 de ani, s-au limitat doar la aspectul tipografic (coperți în culori vii, cartonate, lăcuite, etc.) și nu au vizat traducerea și editarea, aceasta este o întrebare importantă, al cărei răspuns nu este pe placul traducătorilor – pentru că există o neînțelegere generalizată a ceea ce înseamnă traducerea (inclusiv în rândul editorilor și al majorității cititorilor) și nu este apreciată. Se consideră că traducătorul înlocuiește în mod mecanic cuvintele din original cu echivalente bulgărești și hop!, e gata. Munca istovitoare de a intra într-o operă, de a-i descifra codurile sale culturale, de a le transpune într-o altă limbă rămâne în umbră. Și odată cu avântul traducerii automate – AI îți poate servi în câteva momente toată cartea – această percepție despre inferioritatea muncii traducătorului va deveni și mai puternică."
Potrivit Teodorei Țankova "editurile se află la originea acestei tendințe, deoarece la ele sunt pâinea și cuțitul. Autorii, inclusiv traducătorii, se află într-o poziție slabă în raport cu editorii. Acest fapt este luat în considerare în Legea privind drepturile de autor. Iar directiva Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 2019 privind drepturile de autor în piața unică digitală, care a fost transpusă și în legislația noastră, a fost adoptată tocmai pentru a combate această inegalitate. Dar aici sunt importante și uniunile de creație, și solidaritatea dintre traducători, și atitudinea societății în ansamblu. Dacă cititorii ar avea exigențe față de cărțile pe care le cumpără, inclusiv față de traducere, acest lucru s-ar reflecta asupra pieței. De aceea, critica traducerii este importantă. La fel și opinia publică - consideră societatea noastră că este important să citim cărți de calitate, pentru că ele ne formează personalitatea sau nu?"
"Țin să subliniez un lucru: pentru mine, abordarea «traducerea automată este rea, traducerea umană este bună» este greșită. Da, sunt ferm convins că traducerea automată nu este potrivită pentru a traduce din literatură și, oricât de mult se va dezvolta, puțin probabil să devină vreodată potrivită - cuvintele selectate pe baza probabilităților nu reprezintă o traducere, traducerea este o interpretare care necesită existența unui sens, iar AI-ul nu gândește. Dar nici traducerea realizată de oameni nu este adesea bună – și eu cred că tocmai acest fenomen îl observăm deja de 30 de ani. Și această traducere de slabă calitate, din ce în ce mai răspândită, pregătește terenul pentru pătrunderea traducerii automate - coboară atât de jos ștacheta încât se pare că AI o va depăși", adaugă Vladimir Molev.
"Este deja dificil să mai vorbim despre redactorul dintr-o editură în sensul de odinioară al cuvântului – redactorii din zilele noastre sunt în cele mai multe cazuri manageri de proiect, se ocupă de selecția titlurilor, de drepturile de autor și de relațiile contractuale – tipografii, persoane din afară, comercianți, traducători, graficieni etc, rareori ajung la textul propriu-zis și, mai degrabă îl cunosc doar la nivel informativ, despre ce este vorba, fără a lucra pe el. Ceea ce uneori este benefic - atribuțiile de specialist în publicitate și vânzări - rareori au ceva în comun cu abilitățile necesare pentru redactarea unei traduceri. Destul de des, corectorul își asumă atribuții de redactor și intervine în text – uneori potrivit, dar de cele mai multe ori, nu. În unele cazuri, traducerile sunt încredințate unui redactor extern – indiferent dacă acesta cunoaște sau nu limba din care se traduce – care, tot din cauza remunerației mici, este obligat să parcurgă textul superficial și, în majoritatea cazurilor, doar ascunde greșelile care sar în ochi cel mai mult", spune Vladimir Molev.
"Ca peste tot, există redactori buni și redactori mai puțin buni. În primul rând, este important să existe un redactor, deoarece nu de puține ori apar cărți cu un redactor doar formal menționat. Și în al doilea rând - o traducere nefinisată este greu de editat. În orice caz, responsabilitatea aparține totuși editurii. Ea decide ce și cui să încredințeze" - observă Teodora Țankova.
Țankova atrage atenția și asupra unei alte probleme extrem de grave - plata pentru traducerea unei pagini de literatură în limba bulgară este, în mod tradițional, jignitor de mică:
"Acesta a fost motivul lansării campaniei 10/42 [2] la începutul anului 2023, care a avut un oarecare efect, dar, din păcate, nu a dus la o schimbare radicală. Uniunea Traducătorilor publică remunerațiile de protecție recomandate pentru traducători. Acestea au fost actualizate ultima dată în 2025, în funcție de inflație. Potrivit recomandărilor Uniunii, remunerația de protecție ar trebui să fie de 16 leva pe pagină, însă, în realitate, foarte puțini traducători primesc o asemenea sumă. Vă atenționez că este vorba despre o remunerație de protecție – adică aceasta este suma minimă sub care plata nu ar trebui să scadă, pentru a putea exista așteptări la o traducere de calitate. De asemenea, vă atenționez că această recomandare se aplică atât traducerilor care primesc subvenții, cât și celor care nu primesc. Din cauza remunerației reduse, profesia de "traducător literar" este grav amenințată în Bulgaria. Puțini sunt cei care își câștigă existența exclusiv din traducerea literară și acest lucru se realizează cu prețul unor compromisuri, fie în ceea ce privește nivelul de trai, fie în calitatea traducerii. De multe ori, traducerea literară este un hobby al unor persoane care au alte profesii – profesori universitari, interpreți și alții."
"În cazul cel mai răspândit – traducerea din engleză – pentru o pagină standard de 1.800 de caractere se plătesc 4, 5 sau 6 euro. Cât de adecvată este această remunerație - se consideră că un traducător care lucrează conștiincios și atent, face toate verificările necesare, își șlefuiește textul și, în general, se preocupă de calitate, poate traduce aproximativ 100 de pagini pe lună. În funcție de text, pot fi mai multe sau mai puține, dar media este de aproximativ 100. La o plată de 5–6 euro pe pagină, venitul brut este de 500–600 de euro pe lună, sub salariul minim. Din acești bani se plătesc asigurările sociale, impozitele și dacă dorești ca într-o zi să primești pensie, trebuie să te înregistrezi ca persoană asigurată individual, situație în care contribuțiile se calculează la un venit minim stabilit administrativ, care este mai mare decât suma reală primită. De aceea aproape că nu mai există traducători literari care să funcționeze ca profesioniști independenți; adică, această profesie deja nu mai există. Acest proces de deprofesionalizare are urmări semnificative în numeroase direcții, care sunt interesante și merită analizate - feminizarea domeniului (cu efectele aferente asupra traducerii și asupra limbajului), vârsta ridicată a celor care se ocupă de traduceri (pentru traducerile de calitate cred că ne bazăm mai ales pe persoane de peste 70 de ani) și multe altele." spune Vladimir Molev.
Acesta mai semnalează că "traducerea este percepută tot mai mult ca o activitate secundară, practicată pentru prestigiu, de ea se ocupă cei care nu o fac pentru bani, iar în prim-plan ajunge principiul «calul de dar nu se caută la dinți» - pentru editorii care ar trebui să răspundă de calitatea produsului lor – cartea, este mai important faptul că traducerea le-a ieșit (aproape) gratis decât dacă aceasta este bună sau nu."
Traducătorul literar dispare de pe harta instituțională, instituțiile care ar trebui să urmărească ce se întâmplă cu el (traducerea este unul dintre cele mai importante mecanisme de dezvoltare a literaturii și a limbii în general) nici măcar nu știu câți și ce traducători activi există și cum își reglementează relațiile cu editorii, cu atât mai puțin ce politici se pot aplica în acest domeniu. Un exemplu foarte recent este încercarea inutilă de introducere a unui registru al artiștilor/creatorilor independenți, în care, deși se afirmă că ar trebui să fie incluși și traducătorii literari, pentru ca Ministerul Culturii să poată înțelege situația lor și să propună niște măsuri și politici, criteriile de înregistrare sunt formulate în așa fel încât, în fapt, traducătorii literari nu se pot înscrie, spune Vladimir Molev.
"Puținii oameni care tot mai încearcă să facă această muncă cât de cât profesionist – traducerea, sunt colpeșiți de condițiile economice, fie renunță și își schimbă profesia, fie își coboară propriile standarde de calitate și compensează remunerația mică printr-un număr mai mare de pagini traduse, pe deplin conștienți că, dacă într-o lună traduci nu 100, ci 250–300 de pagini (cu sau fără ajutorul unor software-uri specializate/AI), pentru a-ți putea plăti facturile, acest lucru se va reflecta inevitabil în text", concluzionează traducătorul.
La începutul lui 2026, Consiliul European al Asociațiilor Traducătorilor Literari a realizat un sondaj în rândul traducătorilor europeni privind pătrunderea AI în traducerea literară. Ce arată datele?
37% dintre traducătorii chestionați s-au gândit să renunțe la profesie în ultimii trei ani, factorul cel mai frecvent menționat fiind apariția AI.
Peste 55% dintre respondenți nu ar permite, în nicio condiție, ca traducerile lor să fie folosite pentru antrenarea AI.
Aproape 60% consideră că așa-numita editare ulterioară sau post-editare (corectarea unei traduceri automate) este mai obositoare decât însăși traducerea; 45,16% o consideră mai consumatoare de timp, iar doar 12% ca fiind mai ușoară.
"Atunci când se vorbește despre editare ulterioară sau post-editare, trebuie avut în vedere că procesele de traducere și de (post)redactare sunt activități intelectuale fundamental diferite. Traducând, omul creează ceva, editând, tendința este de a păstra textul propus ori de câte ori este posibil. De aceea traducătorii sunt considerați autori conform legii, pe când redactorii, nu. Aceasta este și cauza efectului sugestiei în editare – tendința de a accepta soluția propusă, chiar dacă nu este cea mai bună", comentează Teodora Țankova.
CEATL reunește 38 de asociații europene de traducători literari, inclusiv Uniunea Traducătorilor din Bulgaria, din 30 de țări europene. În anul 2023, CEATL a ieșit cu propriul punct de vedre privind inteligența artificială, în care a evidențiat argumente juridice, profesionale și umaniste împotriva utilizării AI în traducerea literară. A atras atenția, de exemplu, asupra faptului că: "Utilizarea AI standardizează traducerile, duce la sărăcirea culturilor scrise și a limbilor în general – alături de altele - «efectul sugestiei» (înclinația de a se accepta prima variantă oferită de mașină) și prin auto-poluare (mașina învață de la ea însăși)."
De atunci, CEATL nu a încetat să urmărească situația în piețele europene de carte și să își exprime punctul de vedere, remarcă Teodora Țankova.
CEATL participă și la elaborarea politicilor europene privind utilizarea inteligenței artificiale, insistând să se țină seama de principiul consimțământului pentru utilizare (a unei opere în scopul antrenării AI), remunerarea pentru utilizare (a unei opere în scopul antrenării AI) și transparența (să se semnaleze dacă AI a fost utilizat la crearea unei opere și dacă aceasta este folosită pentru instruirea AI).
"Anul trecut, Panorama – editura Uniunii Traducătorilor din Bulgaria, a organizat o dezbatere despre inteligența artificială și traducere în cadrul Târgului de Carte de Primăvară. Pătrunderea inteligenței artificiale a dus la modificări în contractul-tip al Uniunii. Ca urmare, una dintre clauze prevede că traducătorul se obligă să lucreze independent, fără a utiliza traducerea automată, inteligența artificială sau tehnologii asemănătoare pentru traducerea operei. Clauze asemănătoare sunt propagate în destul de multe țări europene. În general, asociațiile europene ale traducătorilor sunt împotriva utilizării AI la traducere. De exemplu, Asociația Franceză a Traducătorilor Literari a lansat o campanie de succes intitulată En chair et en os ("În carne și oase"), care se opune tocmai utilizării AI la traducere. Iar în campania Don’t steal this book ("Nu fura această carte"), Societatea Autorilor din Marea Britanie a pus accentul pe faptul că modelele lingvistice se alimentează dintr-un număr uriaș de opere cu drepturi de autor, fără ca acestea să fie plătite", povestește Teodora Țankova.
"Uniunea Traducătorilor din Bulgaria încearcă să facă ceva – există inițiative bune în domeniul cooperării internaționale cu CEATL, modificările Legii drepturilor de autor legate de introducerea Directivei 790 a UE privind remunerarea echitabilă și corespunzătoare a autorilor și altele asemenea. M-aș bucura dacă UTB ar face un pas către transformarea sa într-o organizație cu caracter sindical, similară organizațiilor omoloage din multe state ale UE - experiența a demonstrat că acesta este modelul funcțional pentru apărarea intereselor traducătorilor, iar, în acest fel, și a intereselor cititorilor care speră să aibă acces la o literatură de calitate, tradusă la standarde înalte", subliniază Vladimir Molev.
Notă: "Off Media" S.A. desfășoară inițiativa Media Resilience, susținută de Institutul "O Societate Deschisă – Sofia" și cofinanțată de Uniunea Europeană în cadrul proiectului Media Resilience. Punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv și în întregime autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția și opinia Uniunii Europene, ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA) sau ale Institutului "O Societate Deschisă – Sofia" (IOOS). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA, nici IOOS nu pot fi trase la răspundere pentru acestea.
[1] Un caz de false friends : în limba bulgară "miniori" se traduce prin "mineri", pe când cuvântul "minors" din egleză se traduce prin "minori"
[2] Campania 10/42 (sau Inițiativa 10/42) este o campanie importantă de advocacy și o scrisoare deschisă, lansată în ianuarie 2023 de traducătorii literari din Bulgaria. Susținută de Uniunea Traducătorilor din Bulgaria, mișcarea a fost inițiată pentru a atrage atenția asupra deteriorării condițiilor de muncă, remunerației scăzute și lipsei de recunoaștere profesională cu care se confruntă traducătorii literari și de texte din domeniul științelor umaniste din țară. Numerele din denumire reprezintă o discrepanță economică semnificativă în sectorul editorial bulgar:
În contrast puternic cu aceste cifre, traducătorii literari (care, în esență, rescriu întreaga carte în limba bulgară) sunt remunerați, de regulă, cu un tarif fix extrem de redus pe pagină standard și rareori primesc vreun procent din vânzările cărții sau redevențe ulterioare.
Simina Popa
