În septembrie se deschid porțile școlilor. Pașii bobocilor se vor pierde pe coridoarele lungi, iar mințile lor vor frământa zeci de întrebări – o să ne dea de citit?, ne întreabă ce note am avut la examen?, cred că vor cere o autocaracterizare, sper că nu în fața clasei... .

Ca profesor de literatură, vă provoc la un exercițiu de imaginație. E un pretext de a vă lua cu mine la prima oră de literatură. De fapt, la a doua, căci despre prima păstrez secretul. În clasa în care ochii curioși mă urmăresc atent, începutul e doar între mine și ei. În prima săptămână ne familiarizăm cu programa. Dar nu despre acest demers vreau să vă povestesc, cu atât mai mult cu cât intrăm pe conținuturi curriculare noi, îndelung disputate. În plus, cea mai optimistă estimare de a avea manuale de literatura română este de patru luni. Revenind, în prima săptămână provocarea pentru junii liceeni este să aducă la oră o carte, de preferință a unui scriitor contemporan. Desigur, după ce ne luptăm puțin cu noțiunea, având în vedere că termenul încă incită la controverse, micii cititori (de nevoie, pasionați, ocazionali sau în devenire) sunt provocați să se avânte în iureșul unui prim proiect. Ideea e simplă și-i atrage. Auditoriul e format din ceilalți colegi, pe care să-i convingă, nu că trebuie să citească ei cartea, ci că lectorului i-a plăcut. Mijloacele de prezentare sunt la alegerea lor, iar creativitatea este uimitoare. O regulă importantă este de a se exclude prezentări detaliate, ei fiind încurajați să se axeze nu pe conținut, ci pe mesaj, așa cum l-au perceput. Rezultatul mă mulțumește adesea – cărțile prezentate se împrumută uneori cu scepticism (poate merită să văd ce e de cartea asta), alteori din convingere (asta trebuie să o citesc, schimbăm impresii după) ș.a.m.d.

Curriculumul școlar s-a modificat la disciplina limba și literatura română, dar nu putem face abstracție de domeniile esențiale – limba, literatura și comunicarea. Este rolul profesorului, în demersul său de abordare a disciplinei la clasă, să găsească punctele de legătură, conexiunile care fac posibilă o predare integrată, atât de mult dorită în contemporaneitate. Nu în ultimul rând, achizițiile din domeniul limbii sunt importante și pentru domeniul comunicării, pentru că ele oferă elevului cunoașterea legilor de combinare și selecție a elementelor de construcție a comunicării. Literatura încetează să mai fie un domeniu static, axat exclusiv pe studiul textelor, ci devine unul dinamic, în care operele literare nu mai înseamnă doar cunoaștere, ci și comunicare.

Perspectiva asupra literaturii s-a schimbat substanțial în procesul predării la clasă. Schimbarea a venit natural, atunci când am conștientizat modificarea gusturilor în materie de lectură și de perspectivă scriitoricească. Scrierile clasice par să nu îi mai atragă pe elevi, aspect oarecum normal, întrucât nu mai sunt raportate la realitatea în care ei trăiesc. Prin urmare, textele propuse studiului la clasă vor trebuie să îmbine vechiul cu noul. Nu pot opta doar pentru textele nou intrate în manuale, pentru că a uita fragmentele literare clasice înseamnă a ignora originile literaturii, și încă a uneia foarte bune, care a hrănit sufletele lectorilor decenii la rând.

Ca profesor, mă preocupă apropierea elevilor și de textele contemporane, fără a ignora, desigur, originile literaturii clasice, a cărei valoare este incontestabilă. Caut ca totul să pară un joc, dar nu și o joacă, nu destindere și relaxare cu orice preț! Gustul, sensibilitatea, judecata de valoare, bucuria lecturii și nevoia de carte literară, apanaje ale tânărului cultivat, se formează prin înțelegerea și prețuirea operei literare în sine, efort care este și trebuie îndrumat un timp de capacitatea profesorului, de persuasiune lui constructivă.

În ultimii ani, prezența scriitorilor contemporani printre liceeni de la colegiul piteștean la care predau a adus un suflu benefic. Nu este un secret că meleagurile argeșene mustesc de istorie și cultură. De la Golești încoace, sumedenie de cărturari au dat țării măsura talentului și istovul scriiturii.

Pitești, urbea mică situată în apropiere de București, dar mândră în toate realizările sale personale, a găzduit deja în primăvara acestui an a patra ediție a Festivalului Internațional de literatură FILSTREET. Inițiatorul și organizatorul manifestării, editorul și scriitorul Călin Vlasie, a deschis porțile cetății și a convins-o pe cea mai capricioasă regină a artelor, poezia, să coboare printre piteșteni, mergând la pas cu ei pe pietonala de pe care urmele pașilor scriitorilor nu se vor șterge ușor.

Cu prilejul festivalului, dar și în numeroase alte ocazii, scriitori piteșteni, dar și alte mari nume din literatura națională și internațională au onorat cu prezența lor orașul, într-un spectacol inedit, feeric, care a atras zeci de cetățeni din cele mai diverse categorii de vârstă și socio-profesionale, elevi și studenți. Amintesc doar câteva nume Nora Iuga, Doina Ruști, Gabriela Adameșteanu, Simona Popescu, Matei Vișniec, Ion Bogdan Lefter, Florin Iaru, Christian Wilhelm Schenk, Robert Șerban, Simona Grazia Dima, Viorel Mureșan, Romulus Bucur, Traian Ștef, Mihail Vakulovski, George Arion, Gabriela Feceoru, Marcel Vișa.

Prezentă la a patra ediție FILSTREET, în dublă calitate – de profesor și autor invitat – am experimentat alături de elevii mei inedite forme de emoție și depline satisfacții. Cum aș putea descrie uimirea tinerilor mei discipoli de a-i vedea în realitate pe scriitori, mai ales că pe unii îi cunoșteau exclusiv prin fragmentele din programele și manualele școlare? Gabriela Adameșteanu, prozatoarea al cărei destin s-a împletit cu meleagurile argeșene, a adus parfumul literaturii de calitate, încântând audiența cu vioiciunea unui spirit lucid și ludic.

Stimularea interesului pentru lectură și formarea de cititori pasionați sunt strâns legate de modul în care se recomandă ce și cum ar trebui să se citească. Curiozitatea tânărului cititor poate fi stârnită printr-un întreg "arsenal" profesional. În locul interminabilelor liste de lecturi, chiar și cele obligatorii, se pot stabili de exemplu titluri pe două-trei săptămâni (de preferat o lectură obligatorie impusă de profesor și o lectură proprie agreată de el). O altă strategie este prezentarea și recenzarea unor cărți care să-i captiveze pe elevi, incitându-i la lectură. Montarea unor secvențe artistice este un alt argument, deoarece acesta nu oferă doar un spectacol minunat, ci reprezintă în același timp o formă de cunoaștere și de valorificare a operelor citite. Promovarea culturii livrești, a cărții în general, se mai poate realiza și prin întâlniri cu scriitorii, organizarea de expoziții de cărți, vizitarea bibliotecilor, participarea la dramatizări.

Așa cum aprecia scriitorul și cineastul american John Waters "N-ar trebui să citești niciodată doar de plăcere. Citește ca să devii mai deștept! Mai puțin critic. Mai capabil să înțelegi comportamentul deviant al prietenilor tăi sau chiar pe al tău. Alege cărți grele. Din cele la care trebuie să te concentrezi atunci când citești. Și, pentru numele lui Dumnezeu, să nu te aud spunând: Nu pot să citesc ficțiune, am timp doar pentru adevăr. Ficțiunea este adevărul". (Waters, John, Role models, Editura Litlle Brown Book Group, 2014)

Am certitudinea că fiecare copil are disponibilitatea sufletească necesară apropierii de lectură. Cu siguranță, ceea ce le lipsește unora este doar mentorul, coordonatorul, pârghia care să le faciliteze calea spre carte.