Opt romane ale lui august 2026 pe care merită să pariem

Odiseu & Ficțiunea

Există în fiecare an o perioadă în care literatura pare încă liberă de verdicte. Cărțile au ieșit din tipar, criticii au început să scrie despre ele, dar marile jurii nu și-au spus încă ultimul cuvânt. August este, din acest punct de vedere, o lună privilegiată: suficient de târzie pentru ca direcțiile anului să înceapă să se vadă și suficient de devreme pentru ca surprizele să mai fie posibile.

Dintre romanele internaționale apărute în această lună, opt mi se par importante nu doar prin numele de pe copertă ori prin forța campaniei editoriale, ci prin ceva mai greu de măsurat: au acea combinație de ambiție, formă și ecou critic care le poate duce spre premii.

1. Anjet Daanje — The Song of Stork and Dromedary

Dacă ar trebui să aleg o singură carte dintre cele opt, pe aceasta aș pune primul pariu.

Romanul scriitoarei olandeze Anjet Daanje, publicat în Statele Unite pe 18 august de Farrar, Straus and Giroux, are deja dimensiunile unui eveniment literar. Este o carte uriașă, de peste 700 de pagini, construită în jurul unei scriitoare imaginare din secolul al XIX-lea, Eliza May Drayden, și al romanului ei misterios, Haeger Mass. Umbra surorilor Brontë este deliberată, dar Daanje nu face ficțiune biografică. Construiește o genealogie a unei cărți: cititori, biografi, exegeți și oameni atinși, peste generații, de existența ei.

Romanul înaintează prin unsprezece istorii, pe parcursul a aproape trei secole. În locul unei biografii avem versiuni, documente, legende și deformări succesive. Cu alte cuvinte, adevăratul personaj nu mai este scriitoarea, ci literatura însăși și felul în care supraviețuiește celui care a scris-o. Wall Street Journal a mers atât de departe încât a sugerat că această carte o poate instala pe Daanje în conversația despre Nobel.

1. Chang-rae Lee — A Tender Age

Publicat pe 11 august la Riverhead, noul roman al lui Chang-rae Lee a avut probabil cea mai unanim favorabilă primire critică dintre marile romane americane ale lunii.

Lee revine la copilărie și la experiența coreean-americană. Personajul central, Jeon-Gi, își rememorează copilăria din America anului 1976, anul Bicentenarului, într-o lume în care sentimentul apartenenței se întâlnește cu vulnerabilitatea și cruzimea grupului. Nu este însă doar un Bildungsroman despre imigrație. Miza lui Lee se află în memoria adultului. Aici aș paria fără ezitare pe prezența în discuțiile pentru premiile americane importante. Chang-rae Lee are reputația necesară, iar reacția critică arată că avem una dintre cărțile lui majore.

1. Téa Obreht — Sunrise

Téa Obreht are deja un avantaj rar: nu poate fi confundată cu nimeni. De la The Tiger’s Wife încoace, lumea ei s-a construit din istorie, legendă, teritorii de frontieră și o irupție discretă a inexplicabilului în real.

Sunrise, apărut pe 11 august la Random House, revine în Vestul american, dar îl desface în trei timpuri. În 2024, Nina supraviețuiește prăbușirii unui avion și ajunge într-un oraș minier abandonat. Acolo găsește urmele unor povești mai vechi, printre care manuscrisul unui roman și documente legate de misteriosul Anton Vargas. Povestea se mută apoi în 1902 și în 2003, iar adevărul istoric se modifică pe măsură ce este povestit. Dintre romanele americane ale lunii, Sunrise mi se pare unul dintre candidații firești pentru listele importante de toamnă.

1. Donal Ryan — Where Are the Kings

Romanul lui Donal Ryan este cartea aparent cea mai puțin spectaculoasă de aici și tocmai de aceea nu trebuie subestimată. Apărut în august la Doubleday, Where Are the Kings începe cu o catastrofă: Jack, un băiat de doisprezece ani, își pierde mama, iar tatăl lui ajunge într-un spital psihiatric. Copilul intră astfel în lumea familiei materne, o lume de unchi, bunici, secrete, violențe vechi și afecțiuni greu de exprimat. Ryan are talentul, din ce în ce mai rar, de a scrie tragedia fără s-o transforme în spectacol.  Pentru premiile britanice și irlandeze, acesta mi se pare un candidat foarte serios.

1. Paul Yoon — Etna

Un câine militar care traversează un teritoriu devastat de război: spusă în două rânduri, premisa ar putea trezi neîncredere. Paul Yoon reușește însă să transforme această situație într-o mică odisee contemporană. Etna este o alegere riscantă, fiindcă vocea animalului poate aluneca foarte ușor în sentimentalism. Criticii au remarcat acest pericol, dar recepția generală a fost remarcabilă.

1. Emily McBride — Queen Mab

O debutantă între atâtea nume consacrate poate părea un pariu excentric. Nu cred că este. Queen Mab, apărut pe 4 august la Farrar, Straus and Giroux, pornește de la maternitate și de la una dintre cele mai vechi spaime ale imaginarului european: copilul schimbat de zâne. Madeleine are douăzeci și trei de ani, studiază literatura victoriană și modernistă și devine mamă. După naștere începe însă să creadă că fetița ei nu mai este aceeași, că adevăratul copil a fost luat și înlocuit cu altceva. Este depresie postnatală? Psihoză? Mit? Sau literatura veche oferă o explicație pe care lumea modernă a uitat-o?

1. Naima Coster — Take What You Can

Naima Coster vine din altă direcție. Take What You Can, apărut pe 4 august la Pamela Dorman Books/Viking, urmărește două femei, Val și Milly, prietene vechi, devenite aproape simultan mame. Diferențele de bani, familie, căsnicie și statut transformă însă solidaritatea lor într-un câmp de tensiuni. Este un roman despre prietenia feminină, dar mai ales despre felul în care banii pătrund în intimitate.

1. Rachel Cusk — Life of M

Și, la sfârșit, cartea cea mai riscantă.

Rachel Cusk a publicat Life of M pe 25 august. Romanul pornește de la o vedetă internațională, M, și de la încercarea unui narator fără nume de a-i scrie biografia. Treptat, proiectul devine o investigație asupra celebrității, autenticității și imposibilității de a cunoaște cu adevărat o persoană a cărei imagine aparține deja publicului. În jurul cărții s-a creat imediat și un mic scandal, din cauza asemănărilor dintre M și Natalie Portman.

Pe cine aș pune banii

Dacă ar trebui să fac acum, la început de septembrie, un clasament strict după șansele de a rămâne în circuitul marilor premii, ordinea mea ar fi: Anjet Daanje, Chang-rae Lee, Téa Obreht și Donal Ryan în primul grup; imediat după ei, Rachel Cusk și Paul Yoon. Emily McBride este pariul meu pentru revelația anului, iar Naima Coster, cartea care poate transforma succesul de public într-o legitimare critică mai amplă.

Dar există un motiv pentru care aș începe lectura cu Daanje. The Song of Stork and Dromedary pare să aibă exact acea calitate imposibil de fabricat prin marketing: după ce oamenii o citesc, simt nevoia să spună altora că s-a întâmplat ceva. Iar de multe ori, înainte ca o carte să primească un mare premiu, acesta este primul semn.