Cu Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă (1863) începe aventura romanului românesc modern. Subintitulat "romanț original", textul lui Nicolae Filimon a fost socotit de majoritatea istoricilor literari veritabil "cap de serie" în canonul autohton al genului. Împrejurarea poate să surprindă, dacă avem în Vedere faptul că – asemenea multor producții din epoca de început a romanului – și această scriere este în bună măsură subminată de tezism, dovedindu-se, în fond, destul de naivă estetic.

De altfel autorul își deconspiră dintru început intențiile, din moment ce inaugurează "romanțul original" cu o Dedicație și un Prolog, cel din urmă reprezentând un soi de fiziologie a ciocoiului, pe care portretul-efigie al lui Dinu Păturică din primul capitol nu face altceva decât să o prelungească, particularizând-o prea puțin convingător.

Mai aflăm din aceste discursuri de escortă că romanul publicat reprezintă doar prima parte dintr-un proiect mai vast, în care Filimon intenționa să zugrăvească tipul parvenitului "de la ciocoiul cu anteriu și cu călimări la brâu al timpilor fanariotici, până la ciocoiul cu frac și cu mănuși albe din zilele noastre".

Deși a doua parte a rămas la stadiul de proiect, totuși cu Dinu Păturică se întâmplă un fenomen greu de explicat: el devine un erou tipic și prototipic, depășind granițele epocii fanariote și dovedindu-se viabil à la longue.

Cum s-ar putea explica gloria postumă a romanului și "longevitatea" eroului ce escaladează cu atâta abilitatea ierarhia socială?

Un prim argument poate fi împrejurarea că în societatea românească de ieri și de azi tipul uman ales de romancier este unul foarte răspândit. Apoi scriitorul demonstrează că are – spre deosebire de majoritatea colegilor săi de generație – înzestrarea necesară pentru a crea iluzia de viață și puterea de a susține proteismul genului. A se observa lipsa de grabă cu care el încearcă să se elibereze de accidental, strădania de a spune, pe cât posibil, totul despre personaje, locuri, moravuri.

Fragment din volumul Levantini, orientali, balcanici, nou apărut la Eikon, un curs universitar, dedicat literaturii preromantice și realismului de început.