Astăzi mi-a venit rândul să fiu Zenob, fără să știu prea multe despre el. De aceea, în calitate de Zenob, am hotărât să-i iau un interviu Doinei Ruști, mai mult ca s-o întreb cine e individul.

E o ființă de spumă, înrudită cu altele la fel, cu Zogru ori cu Năltărogu, umbră a fanteziei, dar una de împrumut: oricine poate fi zenob la un moment dat – observi că scriu cu literă mică! – pentru că acest personaj denumește și o categorie de alții ca el, niște holbați, niște eterici, selenari și siluete de ceață, legate de timpul amiezii – în fine, niște zenobi, exact cum ești tu acum!

Ca zenob, vă întreb, ce pantofi purtați în luna aprilie?

De regulă, luna asta cere pantofi cu toc, dar cum eu nu prea mai port, am ales niște catalige, platforme, care-mi dau sentimentul că voi zbura, nu peste mult.

Ce culoare au?

O culoare zenobiană, numărul 2:)

E ceva de prin vreun vis, cu siguranță. Ce visați acum? De fapt, pe cine visați?

Îl visez pe Depravat, un tip cu ciorăpiori de un roșu cardinal, aventurier, misterios, ochi verzi.

Depravatul

Cum de-a intrat în visele dumneavoastră, de ce-l visați?

Pentru că mi-a lăsat moștenire 17 reguli ale dezmățului, pe care eu le-am repovestit. Dar la fiecare pagină am avut în minte efortul unei femei pe nume Eleni. Despre ea merită să-ți povestesc: această femeie, tânără și cititoare înrăită, a aflat despre neînchipuitele calități ale Depravatului, un străin care locuia în cartierul Gorgani, de pe lângă Cișmigiu. Circulau despre el multe zvonuri, mai ales c-ar fi fost un amant legendar. Orice femeie care petrecea o noapte de dragoste cu Depravatul căpăta o aură, un ceva fascinant – devenea marcă înregistrată. Eleni reușește să afle cu greu cum putea să ajungă la el. Ca să intre pe listă, plătește un galben și face pregătiri cosmetice și vestimentare timp de o lună. Dar în noaptea mult așteptată are loc o întâmplare de nepovestit, iar Eleni primește o carte în locul unei nopți de iubire. De aceea visez la acest Depravat, pentru că în esența lui se află o femeie care a sperat în iubire și s-a ales cu o carte...

Să înțeleg că e vorba despre un fel de carte de legi, un cod...?

Cam așa. O carte cu 17 reguli. Să nu-mi ceri să ți le spun!

Totuși, măcar una-două, cât să-mi fac o idee...

Ei, bine, Bianca-Zenob, una dintre reguli este că dacă ai fost prins asupra faptului, e mai bine să‐ți pui cenușă în cap! Oricum e calea cea mai simplă. Dar asta nu înseamnă să mergi cu sinceritatea până în pânzele albe... Recunoști sumar și atât.

Sunt în cartea dumneavoastră personaje prinse asupra faptului?

Sunt câteva.

Câteva dintre cele 52 de povestiri... Se leagă toate acestea de Depravatul despre care ați povestit?

El este cel care le-a notat, i le-a dat lui Eleni, care le-a dat și ea mai departe. Cred c-au circulat prin tot Bucureștiul până când au ajuns la mine, într-o zi de toamnă a anului trecut: mă plimbam prin Cișmigiu, fără treabă, ca la un moment dat să văd pe-o bancă un caiet frunzărit, trecut prin multe, cusut la cotor cu sfoară groasă. Și-am știut imediat că era pentru mine, mai ales că deasupra, peste Lacul lui Dura, pluteau șalvarii marelui depravat, care-a locuit, peste drum, la Gorgan, pe actuala stradă a Silfidelor...

Gorganul ăsta apare și în alt roman al dumneavoastră, Homeric. Din câte știu chiar a existat... Vorbiți-mi puțin despre el...

Gorganul mai există și astăzi, pe el e ridicată Biserica Sf. Ilie Gorgani. Au existat chiar mai multe astfel de coline pe o zonă întinsă, de la Cișmigiu spre Cotroceni, din care cauză cartierul se numea Gorgani. Avea multe mahalale, iar cea din jurul Gorganului mare era cea mai cunoscută. Aici, lângă o baltă astăzi dispărută, se petrece acțiunea din Homeric și tot aici a locuit un timp scurt Depravatul, de la care avem 17 reguli de care e bine să ții cont, dacă vrei să nu ajungi un simplu petrecăreț, ci un rafinat al dezmățului.

Vă mai întreb un singur lucru: Depravatul ăsta e acum bărbatul numărul 1 din viața dumneavoastră?

Să nu exagerăm! Locul ăla e pentru Bela, soțul meu. De 23 de ani suntem împreună într-un balon, care plutește prin București, mai ales duminica, dacă treci pe Calea Moșilor, este imposibil să nu-l vezi, balon din ochișori de zenob.

Depravatul e la locul lui, adică pe scenă, intangibil și nepăsător.

A consemnat Bianca Zbarcea alias Zenob