Revistă print și online
Simone Atangana Bekono este o scriitoare și poetă neerlandeză contemporană, având rădăcini africane din partea tatălui, care a crescut în Republica Camerun. Scrierile sale se axează în mod special pe teme precum rasismul, feminismul, cultura oamenilor de culoare și discriminare. A studiat Creative Writing în cadrul Universității de Arte ArtEZ, din Arnhem, pe care a absolvit-o în 2016. Debutează doi ani mai târziu, în 2018, cu înainte ca primele scântei să fie vizibile, un volum de poezie contemporană, tradus în 2022 în limba română de către Alexa Stoicescu.
Cartea explorează relația dintre corp și identitate, abordând teme precum rasismul, sexualizarea femeilor de culoare, discriminarea sau misoginismul, concentrându-se cu preponderență asupra cuvântului-cheie "negru".
Volumul este structurat în trei părți intitulate frecare, aprindere și scântei, ce indică etapele pe care eul liric le traversează până când ajunge să atingă apogeul. Frustrările (redate de frecare) încep în momentul în care eul poetic conștientizează că nu se pliază pe modelul alb, vest-european. Autoarea vorbește despre norma occidentală a oamenilor albi, care a fost impusă de-a lungul istoriei și care are repercusiuni și astăzi, conducând la discriminarea rasială. Accentul cade pe anumite probleme referitoare la rasism sau misoginism pe care o mare parte dintre femeile de culoare le întâmpină – ele devin în carte sexualizate de către bărbații albi, comportamentul găsindu-și rădăcinile în istoricul lung și dureros al sclaviei. În volum, apare ilustrată ideea conform căreia femeile de culoare sunt deseori portretizate drept femei de moravuri ușoare și încep astfel să își pună propria identitate sub semnul întrebării, întrucât sunt îndemnate să creadă că este obligatoriu să trăiască în conformitate cu modelul vest-european al oamenilor albi. Însă corpul femeii de culoare reprezintă bariera ce stă în calea conformării la aceste norme. Neputând evada din propriul corp, începe să-și pună la îndoială existența. De aici, rezultă primele scântei; toată energia refulată în interiorul femeii tinde să se exteriorizeze, indicând motivul furiei pe care autoarea îl abordează în cadrul volumului.
Poeziile explorează, în egală măsură, dorința ardentă de reîntoarcere în trecut, în copilărie, un loc al relaxării, unde eul poetic poate evada din realitate. Aici, autoarea face apel la intertextualitate, inserând referințe istorice ce fac trimitere la alți autori de culoare precum James Baldwin și Ta-Nehisi Coates, la personaje fictive precum Kinta Kunte, sau mitice – Sylvana (stăpâna pădurilor), Yemaya (zeița maternității și a apelor), Circe (nimfă din mitologia greacă ce avea puterea de a-și transforma inamicii în animale). Autoarea își îndreaptă atenția și către empatia față de "celălalt", care ar trebui să se afle de ambele părți – atât de partea oamenilor de culoare, cât și a celor albi. Nu de puține ori se întâmplă ca eul poetic să întâmpine dificultăți în ceea ce privește dovada de empatie. În volum sunt alternate stările de furie cu cele de sensibilitate, compunând un melanj profund de emoții cu care cititorul ajunge să rezoneze, un tot unitar ce relatează într-o manieră emoționantă, și totodată aprigă, una dintre multele fațete ce compun istoria oamenilor de culoare.
În fine, volumul "înainte ca primele scântei să fie vizibile" de Simone Atangana Bekono propune o explorare profundă a rasismului și a identității femeii de culoare într-o lume modelată de norme vest-europene. Analizarea tensiunilor dintre corp și identitate reflectă frustrarea, furia și dorința de evadare din constrângerile impuse de stereotipuri rasiale și misoginism. Într-un melanj de referințe istorice și mitologice, Atangana Bekono creionează o voce poetică complexă, oscilând între sensibilitate și furie, care provoacă cititorul să reflecteze asupra unei realități adesea ignorate, însă profund actuale.
Carmen Badea