Când primăvara se apropie zgomotoasă

și timpul nou își răspândește alene dulceața,

îmbibată de nostalgia zăpezii,

atunci mă întreb când te voi revedea.

Și când păducelul alb se fălește cu albul lui

și ramurile pădurii își recapătă verdele,

iar păsările stăruie în latina lor,

mă întreb dacă, atunci când te voi revedea,

inima mea obosită își va dubla trilul,

precum căpriorul rănit care își amintește izvorul

sau va bate indiferent, în sfârșit, lângă tine,

așa cum cad fulgii sau înflorește migdalul.

Din volumul Cincisprezece zile de martie (Granada, 2020)

Traducere de Doina Ruști