Miercuri, 18 martie, Teatru pe Țeavă a găzduit a doua ediție CITIM cu autori locali, în cadrul proiectului inițiat de Teatrul Dramatic "Fani Tardini". Publicul a fost din nou numeros, sala s-a umplut până la refuz.

Proiectul CITIM a fost inițiat de regizoarea Leta Popescu și a avut, încă de la început, rolul de a revitaliza lectura și de a aduce publicului texte contemporane, prin spectacole-lectură susținute de actori profesioniști ai Teatrului Dramatic "Fani Tardini". Ideea e simplă și tocmai de aceea funcționează: să scoți literatura din pagină și s-o pui în fața oamenilor, fără intermediari, cu o scenografie minimală. Doar textul și vocile care îl duc mai departe. În acest cadru, Asociația Creatorilor de Ficțiune, cenaclul "Noduri și Semne" și revista Ficțiunea s-au alăturat proiectului, cu scopul de a aduce periodic în fața publicului texte ale autorilor locali — pentru că vocile de aici merită auzite.

Textul serii a aparținut lui Tudor Neacșu. Autorul îl descrie astfel: "Musical este o poveste despre nostalgiile unei generații (asta din care fac și eu parte) și despre experiențele pe care le putem avea când nu am știut niciodată ce vrem. Un text pe care l-am mai plimbat pe ici-colo, pentru care am fost chiar premiat și despre care am visat un timp că poate ajunge scenariu de film scurt." Și intenția se simte în felul în care e construit textul: funcționează ca o bucată de peliculă dintr-un film mai mare despre care nu știm nici cum începe, nici cum se termină. Intri în el la mijlocul a ceva, simți că există un înainte și un după, dar nu ți se oferă niciunul. Umorul e discret, prezent fără să insiste, iar muzica trupelor anilor '90 țese prin text un strat suplimentar de nostalgie — unul pe care publicul l-a recunoscut imediat și l-a primit cu căldură. Vorbește despre o generație întreagă fără să pretindă că o reprezintă — ceea ce îl face, paradoxal, cu atât mai reprezentativ.

Lectura a fost susținută de Flavia Călin și Vlad Volf, care au intrat în text cu naturalețe și l-au dus până la capăt cu același simț al măsurii. După spectacolul-lectură, s-a deschis un dialog cu publicul pornind de la text — despre nostalgie, despre generație, despre ce înseamnă să nu știi ce vrei și să trăiești totuși mai departe. Coordonatoarea proiectului, Leta Popescu, a fost, ca de fiecare dată, prezența care face posibil tot restul.

Leta, Flavia și Vlad au devenit, după aceste două ediții, prietenii autorilor gălățeni. Se simte în felul în care abordează textele locale, în curiozitatea cu care le citesc, în seriozitatea cu care se pregătesc și în deschiderea cu care intră în dialog după fiecare seară — un dialog care, la această a doua ediție, a coborât de pe scenă și a ajuns direct în public. Un actor care citește literatură contemporană și care stă de vorbă cu autorul textului despre intenții și sensuri nu mai e doar un interpret — devine, cu adevărat, un intelectual. Iar asta se vede.

Punțile culturale care se construiesc în peisajul gălățean prin acest proiect nu sunt spectaculoase și nu fac zgomot. Sunt însă solide. Scriitorii descoperă că e important să se audă pe o scenă — nu doar să fie citiți, ci să fie ascultați, în timp real, de oameni care nu știau nimic despre ei până în seara aceea. Actorii descoperă că literatura locală există și că merită atenție. Publicul descoperă că în orașul lui se scrie, se joacă și se gândește. Proiectul poate ajunge oriunde — și asta e unul dintre lucrurile frumoase ale formulei. Deocamdată însă, Teatru pe Țeavă e mai mult decât o locație: e un liant, locul care ține laolaltă toate firele acestei povești, cu intrare liberă și cu ușa mereu deschisă.

Pentru un autor, e important să-și facă auzite textele dincolo de cercul cunoscut. Aplauzele colegilor de cenaclu sunt binevenite, dar feedbackul unui public care nu te cunoaște, care a venit din curiozitate și a ales să rămână — e cu totul altceva. CITIM oferă exact asta.

Seara s-a încheiat la o bere, cu discuții despre cultură și despre scris. Exact cum trebuie.