Harlan Coben, M-ai păcălit o dată, Paladin, Art, 2024

Tradus în limba română și publicat anul acesta la editura Paladin, romanul lui Harlan Coben, M-ai păcălit o dată, este un thriller detectivist, ce se concentrează pe moartea lui Joe Burkett, fiul unei familii bogate și influente din New Jersey și pe legătura dintre acesta și moartea cumnatei lui, Claire.

Cea care urmărește aceste legături, deși cazul uciderii lui Joe este încă sub investigația poliției, este Maya – soția lui Joe, sora lui Claire și fostă membră a armatei aeriene –, care pleacă pe urmele unor posibile legături dintre morțile celor doi după apariția unei înregistrări video, făcute de camera de supraveghere din casă, în care apare soțul ei. Morțile celor doi sunt, însă, strâns legate și de Maya, pe care "moartea o urmărește" – așa cum spune Eddie, soțul lui Claire. Astfel, Maya joacă un rol principal în acțiunea romanului, fiind, totodată, un factor psihologic important pentru aceasta, căci ea este cea care dezvăluie, la final, adevărul despre familia Burkett și despre cele două crime printr-un plot twist care salvează, pe ultima sută de metri, romanul de la starea de monotonie care se instalează în timpul lecturii, cu toate că genul acestuia ar presupune dinamism și suspans (care nu au ajuns până la mine, din păcate, așa cum aș fi vrut).

Pe lângă subtilul joc psihologic ce iese în evidență odată cu această răsturnarea de situație, mai putem vorbi de încă o latură psihologică a romanului și anume despre traumele cu care rămân veteranii de război, aspect, se pare, documentat de către autor, din mărturiile unor cadre militare (după cum reiese din Mulțumirile adresate la finalul cărții). Tulburările post-traumatice și problemele de sănătate mintală nu sunt doar aspecte exterioare acțiunii romanului, ci sunt incluse cu îndemânare în circuitul narativ, devenind adesea probe pentru acuzațiile aduse împotriva Mayei, suspectă de uciderea soțului ei. În plus, tulburarea post-traumatică a Mayei se naște în urma unui incident ce se leagă de motivele pentru care Claire și Joe au fost uciși.

Întreaga aventură detectivistică a Mayei este privită chiar prin perspectiva ei, fiind personajul-reflector al romanului, ce primește dreptul naratorial la cuvânt prin numeroasele discursuri indirect-libere. Ele ne oferă ocazia de a urmări interioritatea personajului și procesul de gândire în urmărirea legăturilor dintre Joe, Claire și moarte, din care nu lipsesc referințele la faimosul detectiv Sherlock Holmes. Acest proces este marcat, până la saturație, de întrebări ale căror răspunsuri au ca efect ghidarea Mayei în cercetarea ei, întrebări ce sună astfel: "Așadar, să pornim cu începutul. Care fusese trauma inițială de la care pornise totul? S-ar spune că noaptea de pe iaht, însă nu de acolo începuse. Dar care fusese?" (p. 309) sau "Dacă știai asta – și trebuia să știi de vreme ce lucrai aici zilnic –, de ce ai alege să tulburi liniștea cu pantofii tăi? Făceau parte din uniformă? Era ceva deliberat? De ce n-ai purta teniși sau altceva asemănător? Și oricum, de ce se gândea ea la asemenea banalități?" (p. 328) Deranjant devine, totuși, atunci când apar astfel de întrebări chiar și acolo unde nu ar fi fost necesare pentru evoluția narațiunii.

Finalul romanului aduce, pe lângă deja menționata răsturnare de situație, și o schimbare de ordin naratorial. În acest sens, naratorul nu mai este unul care să o aibă ca reflector pe Maya, ci rolul acestuia este preluat de Shane, colegul și bunul ei prieten, care își asumă această funcție în narațiune, povestind ce a urmat după ce Maya dezvăluie adevărul despre familia Burkett și moartea lui Joe și a lui Claire, lăsând o deschidere spre o posibilă continuitate a poveștii Mayei, prin nașterea nepoatei ei, care îi poartă numele.

Romanul lui Harlan Coben, Mai păcălit o dată, mizează pe poveste și, în special, pe plot twist, păstrând ce e mai bun pentru final, ce vine să compenseze, într-o anumită măsură, posibila monotonie a lecturii de până în acel moment. Cu toate acestea, nu putem să nu remarcăm nevoia de puțin mai mult control asupra modului în care este spusă povestea, asupra tehnicilor narative, de o diversitate a "artificiilor" literare, care ar fi putut menține suspansul și interesul cititorului și până la momentul culminant al narațiunii.