Inocența copilăriei te protejează, însă, o vreme, de ce e mai rău. Răul crește cu timpul, în școală. Cel mai târziu, în școala gimnazială devii dureros de conștient de locul tău pe scara socială. Îți internalizezi, în timp, ierarhia socială și statutul. Înțelegi că tu ești jos și că alții sunt sus. Atât de sus că nici nu-i vezi, ba chiar îți cer să te consideri norocos că ei au coborât din superbia lor ca să respire același aer ca tine. Măi sărace, sărăcilă, de ce vrei să-mi faci în silă? Pupă poala și stai la locul tău. Ia d-aici 10 lei ca să-ți copiez tema, vino să-mi reinstalezi un Windows, stai și tu pe lângă masă că mai pică niște firmituri. Dar nu cumva să vrei să te ridici și tu la masă, că-ți iei picioare în burtă ca un câine care încearcă să înhațe cârnațul care a fost pregătit pentru stăpâni. Acum începi să simți cu adevărat cât de violentă e sărăcia. La fel ca un handicap, îți interzice o parte din viață. Vrei să ieși cu colegii la un suc și nu poți, că n-ai bani. Vrei să ieși cu o fată în oraș, iar respectiva nici nu te bagă în seamă pentru că îți porți dizabilitatea cu tine. Înveți, te străduiești, te zbați și orice ai face, nu ajungi acolo sus. Așa cum un șchiop, cu toate eforturile pe care le face, nu poate câștiga niciodată maratonul. Și te înveți cu asta. Te dumirești. Dacă te dumirești. Și tai din visuri. Azi o aripă, mâine un braț, până când visul tău intră în aceeași cutie mică și ponosită în care stau și visurile părinților tăi. Pe visul tău nu e încă pus praful ca pe ale lor, dar va sosi și asta. Ce să faci, atâta s-a putut.

Dacă ești copil deștept, crezi că la liceu ai în sfârșit șansa să începi să-ți schimbi soarta. Ai învățat bine, măcar atât, o să iei notă mare, sigur, nu la fel de mare ca a colegilor tăi care au făcut meditații și au un pedigree în spate, dar te căznești și intri la un liceu bun, poate chiar la un liceu de fiță, în buricul târgului, unde elevii coboară din Panamera și bagă ketama70 în toaletă. Ai iscălit, fără să-ți dai seama, pactul cu diavolul. Iblis te-a păcălit că acolo sunt porțile raiului, trebuie doar să împingi tare și vei intra. De fapt, ai ajuns într-un iad care n-are nevoie de draci, oamenii printre care vei trăi patru ani te vor chinui cât să nu le duci lipsa.

(frag. din Nașterea eroului)