Când ai început școala, am făcut și eu ce a făcut tatăl meu pentru mine. Mi-a cunoscut profesorii și i-a tratat când aveau nevoie. Independent de grija lui, am învățat mult pentru premiul întâi, pe care l-am luat în toți anii, pentru că știam că Mama ține mult să-l iau. S-a dovedit a fi și o excelentă gimnastică pentru ambiția mea.

Am ajutat și am dat cadouri profesorilor tăi. Aveai nevoie de timp să te pregătești pentru admiterea la Medicină.

Sper că te-am ajutat să citești cu plăcere. Nu-mi doream să te văd repetând coșmarul premiului întâi, dar tu l-ai luat oricum. M-am bucurat pentru tine, însă, cum trecusem prin asta, nu m-a impresionat cine știe ce.

De mine aveau grijă doi părinți în fiecare clipă din zi. Tu m-ai avut numai pe mine. Am fost și mamă și tată.

"Umflatul" – profesor de muzică – m-a înșfăcat de guler pe când mă strecuram afară pe intrarea din spate a liceului. Tot ce-mi doream era să ajung acasă și să citesc.

A zbierat:

"Hei, tovarășo, unde te crezi?"

"Nu sunt la cor," am răspuns.

A răbufnit:

"Toți sunteți la cor!!!"

M-a îmbrâncit în jos pe scări. Am alunecat. M-am trezit în fața profesorilor și elevilor care nu izbutiseră încă nici ei să fugă. Brațul egalitarist al revoluționarului comunist m-a silit să îngenunchez. Elevii nu aveau dreptul la timp liber, ca să facă ce le place lor. Trebuiau să aibă activități sănătoase toată ziua. Mai ales în timpul sărbătorilor religioase.

Directoarea, pacientă a Tatei, l-a luat pe Umflat de o parte și i-a spus la ureche:

"Tovarășe profesor, este vorba despre o elevă foarte bună."

M-am adunat de pe jos, mi-am luat lucrurile și le-am înghesuit în ghiozdan. Ciorapii lungi de bumbac se răsuciseră pe glezne, iar pământul se învârtea cu mine. O profesoară m-a dus la geam, în vreme ce toți priveau muți.

"Respiră adânc. O să treacă."

Și acum îi urmez sfatul. Respir adânc. Nu se întâmplă ce mi-a promis ea. Nu trece nimic. Dar omul este dator să încerce.

(Caleidoscop, 2023)