Revistă print și online
Despre ce este filmul? Cum a apărut ideea?
Gabi: Unde merg elefanții este o comedie-puzzle pe care spectatorii sunt invitați să o pună cap la cap. Este un film despre prietenie și iubire, care poate prinde multe forme.
Am pornit de la multele discuții pe care le-am avut și le mai avem despre liberul-arbitru. Cătălin crede sută la sută în liberul-arbitru. Eu nu prea. Așa ca am pus personajele în imposibilitatea de a alege.
Cătălin: Le-am stabilit un traseu, le-am dat drumul în lume și ele nu sunt de acord cu asta. Dar dacă o să ne analizăm viața, o să vedem că și viața noastră e un traseu stabilit în anumite situații. De cine? De un scriitor? De un regizor? De un Domn? De toți? Îi lăsăm pe spectatori să hotărască. Dar și spectatorii pot fi Marcel, Magda sau Leni.
Ce-a fost cel mai greu de filmat?
Cătălin: A fost greu pentru producție, dar noi nu am simțit. A avut grijă de asta Gabi Suciu, care este producătorul filmului. Am filmat pe străzile Bucureștiului și asta presupune un efort enorm. Toate departamentele au fost foarte bine pregătite și acolo unde nu a mers cum am fi vrut, ne-am adaptat pe loc. Cred ca asta a făcut ca filmarea să fie mai interesantă și ajută filmul, care surprinde Bucureștiul plin de viață. Și traducerea a fost grea.
Gabi: La filmare nu îmi aduc aminte să fi avut momente grele. La actorie am fost foarte atenți, am vrut echilibru. Se știe ca atunci când apare un copil în cadru, o să fure toată atenția. Iar noi le spusesem actorilor că o să facem în așa fel încât să fie egali. Mergeam seara la montaj să vedem secvențele și a doua zi schimbăm actoria la secvențele pe care urma să le filmăm. Am vrut să fie un film despre Marcel, Magda și Leni. Nu am vrut să fie un film despre Leni, iar ceilalți să facă figurație pe lângă ea. Și cu o actriță ca miss Carina, e greu. Am spus actriță pentru că nu este un copil care s-a jucat pe ea. Este o actriță care a făcut un rol de compoziție, ea fiind total diferită de Leni. Partea bună e că toți actorii au înțeles cum stă treaba și au fost foarte deschiși la toate propunerile noastre, au avut încredere în noi, chiar dacă uneori părea că le cerem lucruri absurde. Și cred că ne-a ieșit. Sunt foarte mândră de cast-ul pe care l-am făcut cu ajutorul Domnicăi Cârciumaru.
Cătălin: Greu a fost și pentru Adi Pădurețu, care a stat toată filmarea cu camera pe el.
Ce zi de la filmări e bună de pus în album?
Gabi: Toate. A fost totul foarte concentrat, pentru ca am avut puține zile de filmare și ziua era scurtă. Eram tot timpul agitați, dar în același timp, râdeam pentru că eram fericiți. E foarte interesant să pui camera în mijlocul străzii și să începi să filmezi mizanscena pe care ai repetat-o cu actorii și camera. Doar că pe stradă interveneau tot felul de lucruri. Oameni care se uitau în cameră, oameni care se opreau, mașini care erau în mijlocul drumului, oameni care veneau să vadă cum e la video assist, copii care se jucau pe lângă noi, oameni pe care Laurențiu Tomoroga – first-ul filmului – îi întreba dacă vor să joace la noi în film, ei au acceptat și au primit și replici. Asta schimbă dinamica filmării, nu aveam nimic sub control, toată lumea trebuia să se adapteze. Refăceam mizanscena, schimbăm actoria și mi s-a părut fascinant. Toți eram curioși de ce-o să se mai întâmple. Eu sunt foarte somnoroasă. Dar la filmul ăsta abia așteptam să mă ridic din pat să mă duc la filmare. Ce cred eu că o să-mi rămână după Elefanți e sentimentul că încep să fiu regizor. Puțin. Și că m-am maturizat. Mai mult. Și o să rămân cu amintirea unei echipe grozave.
Cătălin: E interesant și în post-producție. Acolo unde faci filmul final. Noi am lucrat cu Ștefan Azaharioaie la montaj și sunet câteva luni și fiecare zi era diferită. Acolo vezi câte posibilități ai și trebuie să te hotărăști încotro o iei. Mai ales că noi avem un film de montaj. Acolo am avut cele mai multe discuții în contradictoriu cu Gabi. Iar Ștefan a fost un înțelept bătrân care avea răbdare cu noi. Gabi a zis că are senzația că suntem doi huligani de clasa a VI-a, cu un profesor foarte înțelegător, care ne ceartă când nu ne mai suportă. :)))
Cu ce mesaj vreți să plece spectatorii de la film?
Gabi: Că viața e frumoasă și că oricât de greu ne-ar fi la un moment dat, o să fie bine. Și că cel mai important e să râdem de tot și de toate. M-aș bucura ca spectatorii să vadă cât e de frumos Bucureștiul surprins de directorul de imagine Adi Pădurețu. Și deloc gri. Mi-ar plăcea să vadă ce buni pot fi actorii români și cât de speciali. Și foarte frumoși. Mi-ar plăcea să fie seduși de Carina Lăpușneanu, care este grozavă în film – și la filmare avea doar 9 ani.
Cătălin: Mi-ar plăcea să realizeze că filmul românesc poate fi luminos. În Chișinău, ne-a zis o doamnă că așa sentimente a mai avut doar la filmele americane. :)))
Elefanții au pornit de pe 20 septembrie în cinematografele din toată țara. Prima lor poposire a fost la Cinema Muzeul Țăranului din București, unde am avut premiera filmului în prezența a peste 300 de spectatori care ne-au bucurat sufletele venind să susțină lansarea. S-a plâns, s-a râs, am primit multe felicitări și mulți ne-au mărturisit că vor reveni în sălile de cinema să-l revadă.
Pentru cei care vor să meargă acolo Unde merg elefanții, aflați că îi veți găsi în perioada 22.09 – 26.09 în București în cinematografele Movieplex Cinema, Hollywood Multiplex, Happy Cinema Vitantis, Cinema City Cotroceni, Cinema Elvire Popesco și Cinema Union, iar în restul țării îi mai găsiți la: Cinema Arta din Cluj-Napoca, Cinema Unirea din Botoșani, Cinema Patria din Craiova, Cinema Victoria din Timișoara, Cinema Ion Besoiu din Sibiu, și pe 29.09 la Teatrul de Stat din Oradea, cu o proiecție urmată de un Q&A în prezența echipei.
Pentru orele și zilele exacte de proiecție vă recomandăm să urmăriți pagina de Instagram: @whereelephantsgo sau să consultați programele cinematografelor de pe cinemagia.ro sau eventbook ori pagina de Facebook a distribuitorului Follow Art Distribution.
Exeget, cu studii aprofundate în literatură romană (Facultatea de Litere și masterul în studii literare românești), la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Ciprian Handru și-a început pregătirea în critică literară, prin studii dedicate lui Adrian Marino. Apoi și-a ales ca domeniu academic de cercetare proza românească actuală, în prezent fiind doctorand al Universității din București, unde pregătește o teză sub îndrumarea profesorului univ. dr. Ion Bogdan Lefter. A publicat mai multe articole și exegeze dedicate prozei actuale, unele premiate, dar și proză. Este redactor la revista Ficțiunea, unde ține o rubrică de carte: Lecturi contemporane. O listă inegală.