Revistă print și online

Personajele mele

Nu am cum să-l uit pe Zavaidoc, personaj care mi-a fost readus în memorie de cea mai recentă carte a Doinei Ruști, Zavaidoc în anul iubirii. Iar asta nu doar pentru că îi cântam cântecele în copilărie, dar și pentru că, mai ales, reprezintă o întreagă epocă în care Bucureștiul, orașul meu de suflet, a cunoscut o mare înflorire culturală și o joie de vivre pe care sper ca într-o bună zi să le recapete.

Al doilea personaj care îmi vine în minte este Tyler Durden, personaj dublu din carte (autor Chuck Palahniuk) și din film (regizat de David Fincher), ambele cu același titlu, Fight Club. Mi-a rămas în minte pentru că a fost primul personaj modern anarhist cu adevărat pe care l-am întâlnit (ficțional, desigur) la vremea respectivă. Dezamăgirea a fost cea a descoperirii dublei lui personalități, aș fi preferat să fie un om considerat unitar din punct de vedere psihic.

Lucru care s-a întâmplat cu cel de al treilea personaj care mi-a rămas în minte, ca un fel de consolare, un upgrade al lui Tyler Durden: personajul Sonmi-451 din Cloud Atlas, la fel, cartea (autor David Mitchell) și filmul (regizori: Lara Wachowski, Tom Tykwer, Andy Wachowski). Mi-a rămas în minte din același motiv – Sonmi-451 este tot un personaj care schimbă radical viețile celor din generațiile viitoare, o formă de conștiință în corpul unei clone, o sclavă în vremea ei; dar această informație s-a pierdut pentru cei din viitor, pentru care ea a devenit zeitatea care a dictat toate regulile după care societatea viitorului, o societate ajunsă primitivă, trăia. Deci un personaj care, spre deosebire de “nebunul" Tyler Durden, a fost considerat normal psihic și ale cărui reguli au fost în mod real luate în considerare de o societate, fie ea și primitivă, a viitorului. “Our lives are not our own. From womb to tomb, we are bound to others, past and present, and by each crime and every kindness, we birth our future" (Sonmi-451). S-ar putea spune că ultimele două personaje au ca punct comun un anume scop în viață, și anume cel christic, indiferent de modul în care înțelege fiecare dintre ele să-l realizeze.

Ligia PÂRVULESCU

Cunoscută mai ales ca poetă, a debutat în volum la Casa de Editură Max Blecher, în 2014, cu volumul Fluvii de asfalt. Pentru romanul Translucid a primit premiul "Primul roman", 2021, acordat de Editura Litera, unde a fost publicată în același an. Activă și apreciată în lumea literară bucureșteană, publică în mod curent în revistele de profil. Este avocată, preocupată în același timp de zonele subtile ale comunicării.