I pak să știi domniia ta că sunt un profesor Quijote. Fac această dare în vileag nu cu orgoliu, ci cu oboseala și frustrarea celui care a început să înțeleagă că o moară de vânt e doar o moară de vânt (și recunosc că m-a inspirat colegul meu filosof Doru Căstăian, căruia i-am citit un articol despre noile programe școlare).

Trăiesc, de o viață, aproape de școală - ca elevă, apoi, de mai bine de 20 de ani, ca profesoară de limba română. Am predat la țară, în regim simultan, apoi în urbanul mare, la stat și la privat. Am trecut printr-un masterat didactic, am promovat toate examenele profesionale. Mereu în căutarea Dulcineei mele - un spațiu în care să mă pot bucura de cărți alături de copii. Pentru mine, literatura fără bucurie (ca și predatul fără bucurie) e ,,cumplit meșteșug de tâmpenie" (de la un clasic citire).

Azi, primesc cu detașare orice schimbare propusă de minister. Sunt suficient de pregătită, profesional și emoțional, să fac față oricăror balauri în clasa mea, la ora mea – mi-am descoperit puterea cea de la ,,firul ierbii". Voi privi această nouă programă școlară prin lupa profund subiectivă a profesorului-practician care vrea să fie riguors, dar să se și bucure de ceea ce face. Pentru a avea o abordare constructivă și deschisă spre rezolvări, voi folosi un model de feedback lucrat cu elevii mei – începem cu punctele tari și continuăm cu oportunitățile de învățare, dând și câteva sugestii de îmbunătățire.

I. Punctele tari sau ce m-a bucurat

Lectura mai atentă a programei, făcută după ce am depășit momentul citirii despre text, în mass-media, m-a direcționat către câteva dintre aspecte pe care le apreciez în acest document, enumerate mai jos.

1.Legătura cu programele pentru gimnaziu; de exemplu, păstrarea palierului valoric și atitudinal sau a tipologiei textuale cu care sunt familiarizați în clasele mici; se propun: exerciții de analiză a unor tipuri variate de texte pentru a identifica atitudinile și valorile specifice unei epoci literare/culturale; elaborarea unei cronologii susținute cu exemple din diferite texte literare, nonliterare sau de graniță, aparținând epocilor comparate; analiza comparativă a unor tipuri de texte (narative, descriptive, explicative, informative, argumentative etc.), pentru a identifica trăsături definitorii ale epocii etc.

2.Deschiderea către alte arte - programa încurajează compararea textului literar cu creații vizuale, plastice sau muzicale din aceeași perioadă. De asemenea, propune analiza comparativă a unui text literar și a unei adaptări multimedia (ilustrație, scurtmetraj, animație etc.) pentru a înțelege cum se transpune aceeași idee în mod simbolic și expresiv în limbaje artistice diferite.

3.Posibilitatea dată profesorului de a orienta demersurile de învățare pornind de la grupaje tematice.

4.Activitățile creative precum jurnalul imersiv (scrierea din perspectiva unui om al epocii) sau proiecte de tipul "Oameni ai timpului lor", dar și utilizarea hărților conceptuale, crearea de produse digitale (postere, materiale video) ori consultarea dicționarelor online.

5.Activitățile de învățare propuse pentru producerea și receptarea de mesaje orale și scrise, mai aproape de abordarea funcțională și de realitatea elevilor: identificarea abaterilor de la normă în conversații cotidiene sau în forme de comunicare media; elaborarea unui răspuns critic sub forma unui e-mail; redactarea unei postări dintr-un jurnal digital, urmărind coeziunea și coerența textului.

6.Abordarea formelor și strategiilor de comunicare orală: strategii de negociere și de cooperare; monitorizarea condițiilor comunicării orale eficiente (dicția și intonația; coerența și coeziunea); dialogul formal și dialogul informal; monologul: prezentarea pe o temă dată.

7.Prezența componentei contextuale – referitoare la contextele istorice, socioculturale, biografice etc. ale producerii textului, precum și la contextul receptării, incluzând perspectiva elevilor (s.m.), și a celei reflexive– referitoare la capacitatea elevului de a evalua propriile alegeri lingvistice și pe ale altora, de a conștientiza relația dintre limbaj și contexte sociale și ideologice, inclusiv direcționarea și către forme de evaluare bazate pe chestionare de reflecție, pe autoevaluare, proiect etc.

8.Criteriul diacronic pus sub umbrela unei metafore, călătoria în timp, o abordare prietenoasă.

9.Studiul limbii (originea latină, alfabete, primele texte) în paralel cu studiul literaturii vechi; prin urmare, se evită predarea abstractă a istoriei limbii.

10.Compararea cu fenomene europene (Renaștere, Iluminism etc.); așadar, elevii nu învață despre literatura română izolat.

II. Oportunitățile de învățare sau ce m-a îngrijorat

1.Dați-mi o mănușă și voi reconstitui personajul (oare?)

Avem o programă pentru un an școlar, o bucată dintr-un puzzle - e greu să înțelegi tabloul final, cum ai putea emite alte judecăți de valoare? Cum arată ceilalți ani? Mai ales, cum se va evalua? Fiindcă evaluarea va da tonul principal al predării într-o societate în care, da, e adevărat, se învață pentru test, nu pentru viață. Fiecare profesor de la disciplinele de examen a simțit în ceafă respirația părintelui cu copil aflat în an final...Plus a directorului, a inspectoratului, a ministerului - toți interesați de cifre și statistici.

În formarea intelectuală și culturală a elevilor de liceu, disciplina Limba și literatura română ocupă locul esențial prin capacitatea de a dezvolta înțelegerea fenomenelor lingvistice și literare într-un cadru cultural mai larg și în evoluția lor istorică. Totodată, disciplina cultivă conștiința identitară, dezvoltă gândirea critică și conferă atributele necesare raportării reflexive la societate și la lumea din jur. (programa școlară) Aș spune că acesta este un deziderat orgolios și împovărător pentru profesorul de limba română. Și alte discipline dezvoltă înțelegerea fenomenelor, cultivă conștiința identitară, dezvoltă gândirea critică etc., programa noastră ar trebui gândită în relație și cu ele. Nu am auzit nimic, în spațiul public, din partea oficialilor, despre felul în care se armonizează aceste noi documente, poate e doar scăparea mea...Nu mi-aș dori să vorbesc despre cronici și cronicari, iluminim, umanism și elevii mei să nu aibă o minimă informație istorică, de exemplu; ordonarea cronologică a etapelor istorice nu e doar responsabilitatea disciplinei noastre.

Sugestie – Să se facă o analiză simultană a programelor școlare propuse la toate disciplinele, pentru a verifica punctele de convergență/divergență. Inteligența artificială le-ar descoperi destul de ușor...Să se pună în discuție simultan programele tuturor anilor de studiu, inclusiv programa de bacalaureat.

2.Predarea diacronică și maturizarea creierului

Eu însămi m-am întors, în ultimii, cu mai multă atenție către literatura română de patrimoniu. Am văzut în ea și un mijloc de a construi identitatea națională. Cum iubesc cărțile, nu am nicio problemă în a preda clasicii, am descoperit și descopăr mereu în textele lor fie valori potrivite oricărei generații, fie subtilități artistice bune de discutat cu cei care se pot bucura de ele. Cu siguranță, voi preda cu plăcere sau măcar decent și cronicarii, și literatura de călătorie, și pe Miron Costin sau Cantemir (ce moodboard au făcut copiii, în clasă a XI-a, despre ei!) etc.

Totuși, bucuria va fi mai mult a mea, care am cerul gurii dedat la mirodenii, vorba unui alt clasic. În clasa a IX-a, elevii mei încă deslușesc gusturile de bază și nu aș vrea ca aroma dominantă să fie amarul neputinței. Începutul liceului a fost, în istoria mea personală, anul în care m-am îndepărtat de literatura școlară - e drept, mi se cerea să învăț mult pe de rost ceva ce nu înțelegeam la acea vârstă (abordarea era diacronică).

Putem fi, așadar, niște profesori care pre-dau bucurându-se, în singurătate, de mirodeniile artistice, teoretice, cronologice etc., dar unde ne vor fi elevii?

Principiul diacronic permite abordări prin care se pot stabili corelații între epoci și fenomene literare, cu deschideri către diferite domenii ale cunoașterii, operând un transfer de sens și de valori între limbă, cultură, societate și lumea contemporană prevede programa școlară. Oare ce spun neuroștiințele despre etapele dezvoltării creierului în adolescență și aceste operațiuni abstracte pe care trebuie să le facă un copil de 15 ani – corelații, transfer de sens, deschideri către domenii ale cunoașterii? Nu este vorba aici despre a infantiliza adolescenții, ci despre capacitatea firească a majorității elevilor noștri.

Sugestie - Păstrăm literatura de patrimoniu, dar mutăm formele incipiente și abordarea cronologică în ultimii doi ani de liceu, când ar fi bine să aibă tabloul de ansamblu construit și cu ajutorul altor discipline și o mai bună capacitatea de a face operațiuni abstracte, de ordin superior, fiindcă și creierul este construit altfel la această vârstă. Variantă – renunțăm la criteriului diacronic în liceu și îl folosim cu studenții de la Litere.

3.Discrepanța dintre elevul ideal și cel real

Cred că aceasta este cea mai importantă problemă a programei în dezbatere (dar nu e nouă). Ține cont superficial de elevul real, din clasele numeroase, din clasele care nu aparțin colegiilor naționale cu selecție dură la intrare (o notă-profesorii din echipă sunt mai ales din această zonă). Cei care nu citesc, în general, pentru că nu au de la cine să preia acest obicei, care nu au acces la CARTE, fiindcă bibliotecile sunt uitate sau inexistente, iar internetul nu e la îndemână, ca în buricul orașului. Cei care nu au deschidere culturală întrucât nu au acces la teatre, muzee etc., fie provenind din medii defavorizate, fie neavând astfel de instituții culturale în satul/orașul lor. Cei care fac rezumate și portofolii folosind inteligența artificială (absentă, în acest moment, din documentele școlare, deși e o prezență constantă în viețile noastre; ce mai jurnal critic se poate face acasă, cu IA!; de aici, o altă problemă - ce a inutilității temelor de acasă în zona umanioarelor, necesitatea ca toată munca să se facă în orele de curs – cele recent diminuate cantitativ de minister...)

Sugestie – Modelele europene variate arată că nu există o soluție unică, dar există principii reproduse cu succes: standardele clare și flexibilitatea locală, existența posibilității ca un cadru foarte general al programei să fie adaptat local, în funcție de contextul socio-economic, particularitățile elevilor, dotările din școală etc. Desigur, schimbări susținute de politici publice care să țintească decalajele economice sau de alt fel (privitoare la echitate, așadar).

4.Discrepanța dintre profesorul ideal și cel real

Cu papilele profesorului doritor de mirodenii, am detectat, pe lângă limbajul greoi, cu o notă justificativă în buchet (pare că s-a anticipat reacția de acum...), o aglomerare copleșitoare de conținuturi și concepte pentru un singur an școlar, și acela de adaptare la o etapă nouă în viața copiilor.

LITERATURĂ - basmul cult, basmul popular, biografia, comicul, contextul, cronica, cultura populară, cultura scrisă, identitatea individuală/colectivă, Iluminismul, instituția culturală, istoria națională, legenda istorică, legenda populară, literatura, memorialul de călătorie, mitul, nuvela realistă, nuvela romantică, oralitatea, portretul, premodern(itatea), Realismul, Renașterea, romanul, Romantismul, Școala Ardeleană, Umanismul.

LIMBA ROMÂNĂ - abatere, alfabet (chirilic, de tranziție, latin), arhaism, atributivă, circumstanțiale, coerență, coeziune, completive, conștientizare lingvistică, cooperare, coordonare, dialect, dialog, dicție, discurs, enunț, frază, grai, instrument normativ, intonație, istoria limbii, limbă standard, monolog, negociere, neologism, normă, ortoepie, ortografie, predicat, predicativă, propoziție, punctuație, regionalism, structura textului, subiect, subiectivă, subordonare, text, topică.

Amintesc că programa propune o alocare de 3 ore/săptămână (TC), indiferent de profil, de filieră sau de specializare.

Din nou, nu vom discuta texte, ci despre texte. E o adevărată provocare să abordezi la clasă un roman, fiindcă primul pas, cel al lecturii, nu se mai face independent de către copii. Din varii motive - dezinteres, lipsă de timp, comoditate, alte atracții etc. Am încercat varianta inversă - am citit în clasă. Desigur, nu mai e timp pentru tot aparatul critic și teoretic, el trebuie mitraliat, nu discutat. Ce să mai vorbim despre finețuri precum forme și strategii de comunicare orală, care sunt, de obicei, sacrificate și în parcursul de acum, cu patru ore. Sau de forme de comunicare scrisă – monitorizarea redactării: claritate, coeziune, coerență, respectarea proprietății termenilor; autocorectare gramaticală; respectarea normelor de ortografie și de punctuație; răspunsul critic. Orice profesor real știe cât timp consumă activitățile de redactare, cu feedback onest pentru clase de 30 de elevi. Din nou, mă întreb – cum va arăta evaluarea?

A face istorie literară, analiză de text, analiză lingvistică, comparativă, a citi cărți și a te uita la filme, a scrie jurnal, a elabora proiecte în trei ore pe săptămână, cu elevi îndărătnici, cum sunt mulți, este, cu adevărat, nu doar o utopie, ci și o sursă de epuizare pentru profesori, mai ales pentru cei implicați și apropiați de nevoile copiilor.

Sugestie – Aplicarea unor principii folosite, de exemplu, în țările nordice, densitate redusă și profunzime a textelor - mai puține texte, mai puține concepte și timp pentru lectura atentă, de adâncime. Un roman per modul, de exemplu, sau două texte scurte. Nu ar mai funcționa varianta eseurilor dictate de profesor, fiindcă va fi nevoit să umple timpul cu ceva...O lectură integrată, așa cum au propus, de exemplu, Andrea Ghiță și Florentina Sâmihăian de la Literele bucureștene în colocviul din noiembrie. Un text-locomotivă și vagoane - cu inserții de limbă, culturale, din literatura contemporană etc., plus ghidaj pentru profesori în alegerea (nu impunerea) acestor texte.

Concluzie

În mod cert, aceste variante nu se potrivesc tuturor și cu asta ajung la calitatea ideală, pentru mine, a programei școlare: să fie flexibilă. Să propună nu o singură rută, dictată de una sau alta dintre taberele universitare, ci mai multe trasee: pentru clasele de uman și colegii naționale, pentru tehnologic, pentru vocațional etc. Să fie trasee conturate de universitari alături de profesorii care lucrează în aceste școli și cunosc elevii reali, care să înglobeze deopotrivă literatura națională și universală, clasică și contemporană (fără de care nu au sens temele sugerate în programă – cine ar putea spune mai convingător de ce scrie decât un scriitor ,,pipăibil cu mâna"?). Trasee care să nu ducă în pustiu, ci să descrie și capătul drumului - desigur, tot gări diferite, probe diferite, adaptate nevoilor celor care călătoresc. Și nu, nu mă gândesc că trebuie să facem pe plac clientului, îmi displace o astfel de abordare când e vorba de educație. Mă gândesc că, dacă eu vreau să ajung în Ploiești, nu iau trenul către Cluj și nu mă convinge nimeni să fac asta - pentru că mama mea acolo locuiește sau eu mi-am dorit toată viața să vizitez orașul lui Caragiale...E posibil să mă răzgândesc pe drum, doar sunt tânăr și neliniștit – nu va fi nici atunci o dramă, fiindcă voi avea niște rute ocolitoare, de rezervă, făcute de adulți cărora le pasă de mine și de calea mea în viață.

Desigur, nu poți face asta în câteva luni (deși au trecut ANI de la oprirea reformei la nivel liceal) cu echipe în care, de fapt, nu toate vocile au fost ascultate, așa cum reiese din presă, cu oameni care vin dintr-o lume anume și construiesc trasee unice pentru toate lumile posibile.

Așadar, cu speranța prăfuită într-un colț de cufăr, nădăjduiesc ca acest document să rămână o propunere și vocea publică, destul de puternică în aceste zile, să-i îndemne pe cei care decid la o relectură lentă, de profunzime nu doar a programelor școlare, ci și a realității celor pentru care sunt gândite. Fiindcă, în curând, ne vom întreba nu doar unde ne sunt elevii, ci și unde ne sunt profesorii...