— Uite aici, trei lei. Iei de la piață o legătură de pătrunjel și de rest o înghețată dublă de la turci spuse mama și făcu stânga împrejur în bucătăria de vară. Mi-am încălțat sandalele roz cu barete, am luat coșulețul de rafie brodat cu flori roz și vernil din cuier, am pus banii în portofelul cu mărgele, m-am răsucit de două ori în oglinda de la intrare să se înfoaie rochia de tul roz cu bretele și dusă am fost.

Drumul până la piață trece prin centrul orașului, pe care îl cunosc ca pe propriul buzunar. Doar merg cu bunica la prietenele ei, comerciantele din prăvăliile deschise la parterul clădirilor ce par construite din turtă dulce. Mă gândesc adesea că stocaturile cu fețe de îngeri și buchete de flori sunt din glazură de prăjituri. Doar dau colțul străzii noastre și ajung pe centru.

Magazinul de la colț este magazinul de stofe al domnului Târnoveanu. De aici bunica își cumpără mătasuri pentru rochii pe care i le croiește cea mai bună croitoreasă din oraș. Pe un scăunel de lemn fără spătar, aștept să iasă bunica de la probă. Ca să nu mă plictisesc, celebra croitoreasă îmi pune la dispoziție chiseaua cu dulceață de cireșe amare. Anul acesta bunica mi-a cumpărat o stofă roșie și mi-a comandat un palton senzațional, cu guler raglan, asortat cu o bască din același material. Dau o raită prin răcoarea magazinului, cercetez și inspir culorile din multitudinea de materiale văratice, fluide, florale. Continui pe dreapta, cu magazinul de consignație. Aici uneori bunica își dă spre vânzare un bibelou de porțelan, un tablou din multitudinea care îi împânzește pereții sufrageriei, un șal de cașmir sau vreo pereche de pantofi de lac cu toc cui în care nu își mai poate ține echilibrul. Casc ochii la niște ceșcuțe de cafea de porțelan, același model dar de culori diferite, bleu, roz, oliv, grej . Mă fascinează că poți alege ceșca în funcție de dispoziția pe care o ai în ziua respectivă. Privesc un grup de elefanți simpatici cu trompele ridicate ce parcă îmi zâmbesc, un stilou cu peniță de aur, un inel cu piatră supradimensionată și un talisman din pietre semiprețioase. Doamna Lisa, comercianta de la parfumerie, așteaptă clienții în pragul prăvăliei. Deși gama de parfumuri nu este prea variată, îmi face cu ochiul și mă îmbie:

—Hai să te parfumez cu o mostră de parfum. Intru fiindcă ador izul de lavandă și iasomie, impregant în pereții magazinului. Mă dă cu o apă de colonie, preferata mamei, și îmi îndeasă în coșuleț vreo două șervețele parfumate. Gratis.

— Mulțumesc, doamna Lisa, plec sărind într-un picior.

La sticlărie, doamna Stela, cu ochelarii exigenți pe nas, nu prea agrează copiii în magazinul ei. Cred că are oroare de vreun accident, cum ar fi, de pildă, ca vreun copil neatent să îi spargă marfa. Are rafturile pline cu carafe, vaze de sticlă și porțelan, servicii de masă complete, trusouri pentru nunți, bibelouri, articole de menaj. Când o văd cum tresare când mă zărește, trec mai departe și mă prefac că nu o cunosc. În vitrina următoare privesc cu fascinație niște sandale cu toc amețitor și diamante pe baretă. Mă imaginez o prințesă. O rochie cu crinolină este maximul eleganței iar aceste încălțări pe care nu le mai văzusem până atunci mi se par combinația perfectă. Merg împleticit, cu capul în nori și vise și ajung la ușa librăriei. Aici este universul meu. De când am învățat să citesc, toate economiile mele se duc pe cărți. Pot sta ore în șir, răsfoind, cărți sau albume de artă. Doamnele sunt așa de drăguțe cu mine încât uneori mă lasă să stau pe un scaun în a doua încăpere, mai izolată, și să frunzăresc cărțile. Încă citesc povești, dar aici, în fața lor, nici nu mă uit la sectorul de cărți pentru copii. Citesc, uneori silabisind, titluri pe care abia le înțeleg, iar cand le deschid sunt surprinsă de versatilitatea cu care cuvintele îmi spun povești incredibile. Astăzi vreau doar să simt răcoarea librăriei amestecată cu mirosul de hârtie și parchet proaspăt curățat cu motorină, să le salut pe vânzătoare și să le spun că am citit ultimele cărți cumpărate de tata. Urmează terasa de vară și parcul răcoros cu tei ale căror flori de-abia s-au trecut. Traversez si ajung în piață. Îmi place culoarea și viața de aici, dar nu zăbovesc prea mult. La prima tarabă unde văd pătrunjel îl cumpăr și mă întorc.

Turcii care prepară cea mai bună înghețată artizanală din zonă, au magazinul în fața librăriei. Înghețata de căpșuni și cea de vanilie sunt preferatele mele. Prin urmare aceasta este combinația pe care o aleg. Partea aceasta a străzii este puțin mai sobră. Nu mă plictisesc. Privesc vitrina plină de pălarii de soare, din rafie, din in, cu boruri mari sau înguste, în culori pastelate de la magazinul domnului Titi pălărierul. Păcat că la noi în oraș doar bunica și prietenele ei mai poartă pălării. Mie îmi plac cele cu voaletă. Nu știu de ce, dar mi se pare că voaleta e un semn de mare eleganță. Cred că la rochia cu crionolină și sandalele cu diamante aș purta o diademă cu voaletă. Aș fi cea mai tânără clientă a domnului Titi. O pală de vânt, înfioară rochia de tul. Prinsă în visare, am uitat de înghețata din mână, care se prelinge spre cot. Noroc cu șervețelul parfumat de la doamna Lisa. Mă trezesc cu ochii lipiți de vitrina ceasornicarului Tănase. Lucrează la tejgheaua lui specială. Sub ochelarii cu dioptrii și-a pus o lupă cu lentilă groasă, și cercetează atent mecanismul unui ceas de mână al cărui timp s-a oprit. Mi se pare un magician ce are o relație specială cu timpul. Odată, când l-am vizitat împreună cu bunicul, mi-a spus că în general ceasurile stau, nu și timpul. Simt pe umeri picături de ploaie, aud un oblon trântit de vânt.

Cofetaria din capăt are terasa arhiplină. Carafe de limonadă aburinde se află pe fiecare masă. Se servește specialitatea doamnei Daria merdenele cu brânză. Vântul iscat ridică umbrelele în aer, fețele de masa acoperă farfuriile, oamenii se ridică. Nori de ploaie se agită pe cer. Alerg să mă adăpostesc în biserica din centru, mai am cincizeci de bani să aprind o lumânare.

Când ies din biserică, îmi strâng paltonul. Un vânt tăios și rece mă împresoară. Privesc cu nostalgie centrul vechi al orașului natal. Magazinele au obloanele trase peste vitrinele goale, firmele luminoase au fost luate demult, prin unele locuri tencuiala a căzut, apartamentele de deasupra prăvăliilor sunt nelocuite, au geamurile sparte și obloanele putrede. Un înger sculptat pe casa de pe colț, mă privește în agonie. Stă să cadă. E toamnă.