Fiecărui aventurier sau, mai bine spus, călător, pe lângă echipamentele obișnuite, care să-i asigure confortul, îi trebuie și o pereche de încălțări adecvate, care să-l poarte în lume. Încălțările pe care le visez sunt cele care mă duc înapoi în timp și mă poartă, ca într-o visare, prin cele mai frumoase orașe ale Italiei. Pantofii mei mă poartă la Veneția, cu canalele ei minunate, străzile înguste pline de turiști, cu Carnavalul său plin de culoare, orașul sufletului meu, care te invită să descoperi Basilica di San Marco și elegantul Teatro La Fenice, orașul care găzduiește Casa Romena di Venezia și care îți amintește de românii care au trecut, de-a lungul timpului, prin Cetatea Dogilor; la Padova, pentru a admira frescele lui Giotto și basilica în care se află Sfântul Anton de Padova; la Torino, cu străzile sale largi și arhitectura impunătoare, specifică primei capitale a Regatului Italiei, și la Mole Antonelliana, acest edificiu impunător dedicat cinematografiei; la Milano, cu al său Duomo, dar mai ales cu minunatul Teatro alla Scala, unde, ascuns într-una dintre elegantele loje, privesc și ascult vocea frumoasei Violetta din La Traviata... tot la Milano, pantofii mei mă poartă să descopăr Cina cea de taină a lui Da Vinci. Nu am timp de pierdut, pentru că minunații mei pantofi vor să-mi aducă aminte de fiecare colț pe care l-am vizitat și să mă scufunde în visare.

Deci mergem mai departe și ajungem la Verona, orașul Julietei și al lui Romeo, dar și cu minunata sa Arena di Verona, unde în fiecare vară te poți delecta cu cele mai frumoase spectacole de operă. Mergem mai departe și încercăm să prindem ultimul tren spre o nouă destinație și, astfel, pantofii mei de visare mă duc la Bologna, cu minunata sa catedrală și lungile sale arcade pe sub clădirile colorate... aici se mănâncă adevărata pasta alla bolognese. Pantofii mei zburdă prin visare și mă poartă la Florența, ah, Firenze, cu Ponte Vecchio, Arno cel învolburat, Grădinile Boboli, Palazzo Vecchio și Galeriile Uffizi... o minune de oraș în care vrei să revii iar și iar... Fugim, fugim prin visare și pantofii mei mă duc la Roma, Cetatea Eternă, cu al său Colosseo și apusuri de soare nemaivăzute, cu Colonna di Traiano, care ne amintește de istoria noastră comună, cu muzee, terase, parcuri și piețe, care te fac să te pierzi cu zilele și să-ți dorești să descoperi fiecare colț din acest minunat oraș...

Dacă suntem la Roma, nu putem să nu trecem și pe la Vatican, să pășim pe culoarele Musei Vaticani, să spunem o rugăciune în Basilica Sfântului Petru, să urcăm cele 551 de trepte care duc până în vârful cupolei, de unde putem admira orașul, și să facem, înainte de a pleca, o fotografie la una dintre cele două fântâni din Piața Sfântului Petru. Gata, fugim repede, pentru că mai sunt atâtea de văzut și nu avem timp de pierdut. Ajungem la Napoli – un oraș impunător, dar mai ales vibrant, un oraș al contrastelor, care te invită să descoperi pizza napoletana, dar și Castel Nuovo, Teatro San Carlo, Galleria Umberto I și Cappella Sansevero. De la Napoli, drumurile se întrepătrund și te poartă în direcții diferite... mergem pe Costiera Amalfitană sau ne ducem direct la Capri, celebra insulă unde toată lumea se grăbește să ajungă?

Eu zic să începem cu Costiera Amalfitană, compusă din Amalfi, Sorrento, Ravello și Positano, niște bijuterii de orășele înșirate de-a lungul țărmului, care te invită, fiecare dintre ele, să le descoperi frumusețea, să te ascunzi de soare la umbra livezilor de lămâi, să te răcorești în marea ce scaldă țărmurile și să-ți tragi sufletul la o terasă, savurând un spritz al limoncello. Capri, oh, Capri, cu ai săi faraglioni scăldați de apa albastră și cu a sa Grotta Azzurra, cu ale sale străzi șerpuite și vile cu grădini elegante ce te fac să crezi că ești într-un film. Pantofii mei mă urcă într-o barcă și mă poartă să descopăr o nouă insulă la fel de frumoasă, dar mai puțin cunoscută: Procida. O insulă pe care am descoperit-o anul trecut și care ne-a rămas la suflet. O insulă cu case colorate și oameni calzi, care te fac să te simți ca acasă, o insulă care-ți aduce tihnă.

Fugim, fugim repede, pentru că timpul este scurt și pantofii mei vor să-mi aducă aminte și de alte locuri pe care le-am vizitat, cum ar fi Palermo, cu a sa Cappella Palatina, toată în mozaic... nu pot descrie în cuvinte ce am simțit când am intrat în această mică bijuterie, Palermo cu al său Teatro Massimo, cu mâncăruri savuroase, oameni calzi și multe colțuri de explorat, dar să nu uităm de Nicolae Bălcescu, care a trăit aici în ultimii săi ani de viață și care are o statuie în unul dintre parcurile orașului. Pantofii mei sunt obosiți, dar este musai să mă poarte în Catania, cu al său splendid Teatro Massimo Bellini, cu o acustică la care multe teatre râvnesc, cu a sa Piazza Duomo, unde se află celebra Fontana dell’Elefante, și cu al său storico mercato del pesce, unde turiștii se înghesuie pentru a gusta din delicatesele oferite de oraș.

Pantofii mei nu mai pot alerga, însă își doresc foarte tare să mă poarte în Bari, orașul cu cea mai lungă promenadă, scăldată ziua de lumina razelor de soare și noaptea de elegantele felinare, orașul unde te poți ruga la Sfântul Nicolae să-i ocrotească pe cei mici, orașul care găzduiește Teatro Petruzzelli, care a renăscut din propria cenușă, dar și orașul care te invită să descoperi gusturi culinare care bucură papilele gustative. De la Bari poți să iei trenul și să faci o vizită în cele mai frumoase orășele de pe coastă: Polignano a Mare, Monopoli, Ostuni, Brindisi, Lecce, Matera, Alberobello etc., fiecare dintre acestea având atuurile sale pentru a te face să te îndrăgostești și să revii ori de câte ori ți se face dor.

Gata, pantofii mei de visare au cedat și vor să se odihnească, dar și-ar dori să facă asta în fiecare dintre orașele prin care m-au purtat, dar cred că este momentul să mă trezesc din această visare frumoasă, să las pantofii să se odihnească (pentru că, la cât am umblat, s-au cam tocit) și să mă duc să-mi caut o nouă pereche de pantofi gata să pornească la drum prin frumoasa Italie, că doar mai sunt atâtea orașe despre care nu am apucat să vă povestesc: Salerno, Cinque Terre, Pompei, Vezuviu, Tivoli, Bassano del Grappa, Orvieto, Montepulciano, Arezzo, Caserta, Civita di Bagnoregio, Lucca, Montecassino, Genova, Sanremo, Pisa, Siena, Spello, Sperlonga, Anzio, Bracciano, Pescara, Viterbo, dar și orașe pe care încă nu le-am descoperit, dar o vom face într-o zi, cât de curând sper.

A presto!

Citește și