Kapka Kassabova, Borrowed Land. A Highland Story, Jonathan Cape, Londra, 2026

Borrowed Land. A Highland Story continuă seria ineditelor scrieri ale autoarei, situate la frontiera dintre jurnal, document și prelucrare ficțională, dedicate unor spații amenințate cu dispariția. Cu această carte, apărută la Jonathan Cape, Londra, în aprilie 2026, Kapka Kassabova înregistrează jurnalul a ceea ce ea numește "ecocidul" asupra ținutului muntos al Scoției de nord, Highlands. Acesta nu se limitează la distrugerea ecosistemului, ci se extinde asupra legăturii omului cu mediul în care trăiește, asupra istoriei și a culturii acestei regiuni.

Scriitoarea arată cum în spatele unei promovări asidue a energiei regenerabile se ascunde o întreagă industrie bazată pe exploatarea resurselor naturale ale Scoției de nord, motivată de profit și nu de interesul pentru prezervarea naturii. În pagini virulente, Kassabova demască lăcomia sistemului, manipularea oamenilor simpli, viclenia și tacticile de război folosite, care transformă un ținut plin de istorie și de viață într-un deșert industrial. Este imoral și criminal, afirmă autoarea, să transformi criza climatică, imposibil de negat, în mijloc de profit financiar. Departe de a veni cu soluții la încălzirea globală, industria energiei regenerabile este, de fapt, parte a problemei.

"Climate change is a symptom of an Earth in turmoil, fighting for her survival. You cannot treat the symptom without addressing the root cause: the genocidal, ecocidal greed of the global industrial-military complex whose appetites are incompatible with the survival of a human Earth" (p. 320).

Cartea descrie dezastrul ecologic pe care fiecare componentă a acestei industrii îl creează: barajele de pe râuri, parcurile eoliene, carierele de extragere a pietrei, stațiile de generare și de transmitere a energiei produse, care nu va fi utilizată pe plan local, ci exportată către sud, exploatarea resurselor pentru întreținerea și folosirea acestor giganți, care despăduresc dealurile, mută sau nivelează cursul apelor, depopulează zona, duc la dispariția florei și a faunei. Toate acestea se produc nu numai cu ajutorul autorităților, ci și prin lipsa de interes a proprietarilor de pământ, amatori de câștiguri rapide și ușoare. Pentru Kassabova, după lupta de la Culloden, ce a marcat absoluta luare în stăpânire a Highland-ului de către britanici, nordul Scoției a devenit colonie a Marii Britanii. Prin strămutarea populației, obligată să plece pentru că nu i se mai reînnoiau contractele de închiriere, pământul a fost folosit în decursul secolelor pentru creșterea oilor, mai profitabilă decât culturile agricole, apoi, pentru turism, vânătoare și pescuit, iar acum, pentru exploatarea resurselor energetice. Pe scurt, "no longer country, the land became commodity to be rented out to the highest bidder (…). The Age of Improvement had arrived in the Highlands" (p. 50). "They make a wasteland of a place and call it peace" (p. 54).

"Wastelanding" sau deșertificarea/pustiirea/abandonarea ținutului, așa cum precizează scriitoarea, fără a se feri de termeni și concepte - fiindcă timpul de a menaja sensibilitatea cititorului a trecut, la fel și teama de repercusiuni - este deliberată și sistematică, o adevărată ideologie, ale cărei efecte sunt o reflecție a pagubelor produse de război. Diferența constă în intervalul necesar fiecăruia, marea industrie având nevoie de mai mult timp, dar și aceasta, și războiul susțin ceea ce este "economia distrugerii" (p. 185).

Imaginea distrugerii este apocaliptică, tonul este amar și virulent, iar textul depășește dimensiunea unui simplu rechizitoriu, fiindcă marea industrie vizează ștergerea unei întregi civilizații:

"Eight hundred and sixty-eight acres is the size of Glasgow Airport. Mature woodland, houses, farmland, peatland, burial sites - they would all have to be ripped out and replaced with industrial junk (…). The extraction is so comprehensive that it has reached the base of «our» pylon. If this pylon fell, it would fall into the quarry pits, which would be apt. They have dug so deep, that ground water was reached and the land made useless for another extractor. So the energy giant has looked for good land that hasn’t been raped to death (…). The Highlands and Islands are bombarded. Yes, we are a colony - not to another country but to a ruthless, faceless industrial capitalism, eagerly placed here by our government (…). It commits ecocide at every turn" (p. 250-251).

În contrapondere cu documentarea ecocidului, se conturează imaginea unei regiuni în care natura, istoria și spiritualitatea formează un întreg armonios din care omul face parte în mod firesc. Scriitoarea folosește ca etalon valea în care locuiește de douăzeci de ani, "the glen", întinsă de-a lungul râului Firth, la intrarea în Highlands. Paginile pline de lirism redau picturalitatea locurilor și subliniază antiteza dintre viața autentică în diversitatea ei și ariditatea pe care o lasă în urmă exploatarea nemiloasă a giganților industriali:

"The Farrar is a moving painting that self-creates continuously, like plasma. When I walked downhill, a rainbow appeared over the eastern dip in the hills. For the first time, I saw the truth about a rainbow: it’s everywhere! Not just inside its own arch, but inside the warm colors of autumn, in the brown, green, gold, copper and blackish bark of the forest, inside this entire glen which is a laboratory of miracles. Oils and acrylics, mercury and gold the river is as old as myth" (p. 110-111).

Când oamenii trăiesc în armonie cu locurile, când au timp să creeze o legătură organică și să urmeze ritmurile firești ale acestora, atunci iau naștere miturile, limba vorbită reflectă mediul, iar granița dintre realitatea palpabilă și lumea spirituală devine foarte subțire. Kassabova îi pune în evidență și aici, ca și în cărțile sale precedente, pe cei care au "a doua vedere", pe cei care știu să privească dincolo de aparențe, dar și importanța vechilor credințe pentru definirea conștiinței de sine a localnicilor.

"I’ve seen this face in the Bulgarian highlands. A face of an old indigenous world where people and places know each other like friends, river and hill are your home and mountain springs have watchers and poachers" (p. 175).

Trăsătura cu adevărat miraculoasă a văii este libertatea, cu atât mai prețioasă, cu cât este de fapt foarte vulnerabilă. Nu numai locuitorii pădurii și ai apelor rămase încă intacte trăiesc în libertate, ci și oamenii care au ales să asculte glasul naturii, printre care scriitoarea, partenerul ei și aceia, câțiva, pe care îi include în materialul documentar și care sunt constrânși să devină "insule de oameni", într-un fel de mișcare de rezistență ecologică: paznicii domeniilor, pădurarul, călăuzele, ghidul. Având ca exemplu copacii care se înalță în ciuda solului stâncos și a vântului, agățându-se de viață cu orice preț, oamenii înfruntă adversitățile pentru a apăra un mod de viață cu adevărat echitabil, sustenabil și, mai mult decât orice, onest și autentic. Iar pentru aceasta este nevoie de unitate.

"Industrial capital has damaged the fabric of life. But crisis has brought people together and renewed old connections from the ground up. I am meeting new people all the time as anger and sorrow grow and the slow-to-be-rosed Highlanders eventually rise to their countryself, the way they did when they fought for the Crofters Act. Nature abhors injustice. Under assault, a community pulls together to fight for its survival and discover who they really are. You find that you can take a leap - and that you are not alone" (p. 325).

Criza climatică este reală, la fel nevoia de surse de energie regenerabilă, dar soluția constă în adaptarea exploatării resurselor naturale la nivelul nevoilor comunității, în scurtarea lanțului ce duce de la producție la consum, lăsând la o parte lăcomia după profit și ținând seama de specificul local.

Partea cea mai tulburătoare a cărții merge către interiorizarea profundă a luptei dintre marea industrie, mediu și comunitatea locală. Textul reflectă - la fel ca și tetralogia balcanică - îmbinarea dintre dragostea pentru "valea ei", revolta contra distrugerii și durerea pentru pierderea a ceea ce de douăzeci de ani Kassabova consideră a-i fi căminul.

"I long to hop onto a timeline where is no wounding. This constant wounding of nature. I long to speak with animals and gods, for the whole world to become more like Strathfarrar and less like a quarry. This glen heals" (p. 138).

"Soon I’ll be frozen and lost and it would be a relief, to be gone from this beauty and pain" (p. 169).

Menirea acestei cărți nu este de a satisface gusturi estetice - deși o face, dat fiind talentul de povestitor al autoarei - ci de a demasca și de a trage un semnal de alarmă, constituindu-se în același timp într-un cântec tragic al distrugerii și al dispariției. Scriitoarea oferă în prefață și în "Acknowledgements and Sources" date concrete despre companiile care exploatează resursele ținutului muntos scoțian, ceea ce transformă textul din poezie în document, în pledoarie pentru adevăr, responsabilitate și implicare.