Muzeul Municipiului București invită publicul la aniversarea a zece ani de când la Palatul Suțu se organizează Conferințele de Joi propunând, pentru ziua de 4 aprilie, ora 18.30, o întâlnire specială cu fondatorul acestui gen de întâlniri dr. Adrian MAJURU, istoric, antropolog, manager MMB, care a pregătit o temă specială referitoare la dezvoltarea orașului, ce va fi însoțită și de o proiecție de film.

Tema întâlnirii este "Între Bariera Vergului și Bariera Mogoșoaiei. Povestea din spatele unui film contemporan" și va fi vorba despre sistematizarea ce a avut loc în anii 1960, care a modificat dramatic cartiere istorice și aliniamentul străzilor din preajmă. Iar filmul a fost realizat între anii 1960-1961.

Despre conferință

"Cea dintâi arteră care a înconjurat Bucureștiul se configurează fragmentar după 1860 astfel încât, la 1871, barierele orașului, existente la 1842, au ajuns să fie unite de o linie continuă, circulară, fiind de fapt prima linie de centură a orașului. Pentru zona de nord-est a orașului București vom discuta despre arterele aflate între barierele Mogoșoaia (azi Piața Victoriei) și Vergului. Dacă bariera Mogoșoaia este Piața Victoriei de azi, ea era urmată, până la bariera Vergului de alte patru bariere, devenite astăzi intersecții. Dinspre Piața Victoriei de azi, către bariera Vergului, au mai fost așadar bariera Herastrăului (azi intersecția Căii Dorobanților (fostă Herăstrău) cu Șoseaua Iancu de Hunedoara și Ștefan cel Mare); bariera Mândritului (astăzi intersecția dintre strada Tunari cu Șoseaua Ștefan cel Mare, continuată spre nord cu strada Barbu Văcărescu); bariera Moșilor, la capătul Căii Moșilor, dincolo de care se întindea câmpul Moșilor (Piața Obor de mai târziu). Astăzi este intersecția Căii Moșilor cu Șoseaua Ștefan cel Mare la stânga și Mihai Bravu la dreapta. Apoi avem bariera Iancului, unde Șoseaua Iancului ieșea din oraș (astăzi Piața Iancului); bariera Vergului este Piața Muncii de astăzi.

Primele denumiri pentru toate aceste segmente de artere stradale care înconjurau Bucureștiul le avem din anii 1870-1871. În cazul nostru, de la stânga la dreapta, avem trei șosele și anume Bonaparte (după 1948 - Ilie Pintlie și după 1990 - Iancu de Hunedoara), schițată din anii 1850-1852 pentru cca. câteva sute de metri. Se continua cu Șoseaua Ștefan cel Mare și apoi Șoseaua Mihai Bravu, care mergea la sud de bariera Vergului, până la bariera Vitan, de unde începea Calea Vitanului.

Aceste artere au reprezentat periferiile nordice ale orașului după mijlocul secolului XIX, dincolo de care se aflau întinse podgorii, variate spații cultivate, primele zone industriale, care apar insular, dar și spitalul Colentina. Aceasta era situația la 1871. Marginile orașului, care se învecinau cu aceste artere, erau predominant rurale, transformându-se după 1920 în spații urbane cu industrie manufacturată și meșteșugărească, în mare parte separată de marile zone comerciale, precum Târgul Moșilor.

Mahalalele nordice ale orașului, care se învecinau cu arterele amintite au fost următoarele, la 1871: Șoseaua Bonaparte (Iancu de Hunedoara) mărginea spre sud mahalele Sf. Vasile, Sf. Visarion și Precupeții Noi, de la stânga la dreapta. Șoseaua Ștefan cel Mare mărginea spre sud nordul mahalalelor Dichiu-Tirchilești, Precupeții Vechi și Sf. Ion Moși. De aici pornea întinsă Șoseaua Mihai Bravu, care la 1871 se învecina cu marginea estică a mahalalelor Sf. Ion Moși, Pantelimon, Iancului, Delea Veche, Delea Nouă și Sf. Troiță / Crucea de Piatră. Toate aceste mahalale, exceptând-o pe ultima, s-au format încă din secolul al XVIII-lea, în jurul bisericilor omonime, dar zona lor se populează mai bine cu precădere în prima parte a secolului al XIX-lea.

Filmul a fost realizat între anii 1960-1961, dar surprinde începutul sistematizării acestor trei artere, sistematizare care le-a mărit, oferindu-le un nou aliniament (pe care-l păstrează și azi), fiind flancate apoi de noi cartiere de locuințe.

Filmul lipsit de sonor a fost realizat de Muzeul de Istorie al Orașului București (astăzi MMB) cu sprijinul Studiourilor de Film «Alexandru Sahia». Pelicula a fost digitizată anul trecut și este prezentată public în premieră, cu prilejul conferinței" – aceasta este prezentarea temei oferită de Adrian Majuru.

Despre conferențiar:

Adrian Majuru, istoric, eseist, scriitor și editor român. S-a născut la București, în data de 19 decembrie 1968. Absolvent al Liceului "Zoia Kosmodemianskaia" (astăzi Colegiul Național Școala Centrală, 1989) și al Facultății de Istorie a Universității București. (1997) Debut editorial cu volumul "Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență" (Editura Compania, 2003). De atunci au urmat peste 20 de volume științifice publicate la Editurile Paralela 45, Oscar Print, Compania, ICR, Frank&Time (Germania), 55Tirana (Albania), Adevărul Holding, Litera și Corint. Colaborări la revistele "Observator Cultural", "Adevărul Literar și Artistic", "Time Out București", "Aldine" (România Liberă), "Plural și Cultura" (ICR), "Magazin istoric", "Istorie și Civilizație" și "Contemporanul", precum și la cotidiene de prestigiu: "Adevărul", "Ziarul Financiar", "Capitalul", "Jurnalul Național", "Cotidianul". A coordonat colecții editoriale la Editura Paralela 45, Vremea și Caligraf, iar în prezent coordonează seriile Antropologie urbană (Oscar Print) și Istorii urbane (Corint) pe latura științifică, precum și colecția de literatură Biblioteca fantastică (Oscar Print). În anul 2013 a înființat "The Journal of Urban Anthropology", cu apariție semestrială, al cărei redactor șef este. 

Opera: Lucrări științifice (selectiv): "De la frici uitate la nopți prietenoase. Avatarurile orașului nocturn" (2023); "Copilăria la români. Istorie și prognoză" (2021); "Francisc Iosif Rainer, Biografia unui proiect de viață" (1874-1944) (2017); "Timpul orașului București" (2017); "Istoria fizionomiei urbane de la copilărie la senectute" (1800-2000), în colaborare cu Elena Olariu; "Minovici. O sută de ani de pionierat" (1850-1950) (2017); "Stadt der Verlockungen – Das vormoderne Bukarest zwischen Orient und Europa" (2013); "Nëpër Bukureshtin Shqiptar" (Bucureștiul albanez), përktheu nga rumanishtja Luan Topciu, traducere din limba română Luan Topciu, "Intelligenda" collection, Shtëpia botuese "55" (2010); "Copilăria la români (1850-1950)" (2006); "Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență "(2003).

Beletristică: "Hoțul din curtea miracolelor" (2023); "Șapte variațiuni pentru flautul fermecat. Cvartet bine temperat" (2011); "Legenda Khazară" (2007); "Destinul din oglindă" (2005, 2017).

Publicistică: "Destin valah" (2009).

Premii și distincții: Premiul Academiei Române, Secția de științe economice, juridice și sociologice, categoria sociologie "Henri H. Stahl" pentru lucrarea "Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viață" (1874-1944) (2019); Premiul "Andrei Oțetea", Academia Oamenilor de Știință din România, Gala de decernare a premiilor AOSR pentru "Minovici – 100 de ani de pionierat (1850-1950)" (2019); Premiul Special acordat de Uniunea Patronală Imobiliară din România pentru volumul "Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență" (2003); Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler, Categoria H – Cercetarea Științifică în semn de apreciere pentru contribuția deosebită adusă la cunoașterea, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național, pentru excelență în organizarea unor evenimente muzeale de importanță națională (2019); Medalia Meritul Cultural, clasa a II-a, categora F – Promovarea Culturii, pentru contribuțiile deosebite în promovarea culturii și cvilizației românești, pentru realizarea unor programe complexe de mediatizare a acestora atât în țară, cât și peste hotare (2004).

Începând cu anul 2014 este manager al Muzeului Municipiului București.

***

Coordonator conferință: conf. univ. dr. Cătălin D. Constantin.

Preț bilet: 10 lei/persoană.