Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Locurile spre care m-a îmbiat Michel Foucault se numesc heterotopii sau "alte locuri" (autres lieux), iar ele se găsesc pe hartă și nu prea. Iată câteva exemple: podul casei bunicilor, patul părinților (în care copilul, sub cearșaf, își desfășoară propriile bătălii cu indieni și cowboyi, sau, pe cearșaf, își îmbracă păpușile), cimitirul, vaporul, bordelul, cinemaul, grădina orientală.

Filosoful francez s-a amuzat de atâtea ori să le definească, încât o încercare în plus, aici, ar fi de-o jalnică redundanță. E mai tentant să las lista neexplicată, ca pe o heterotopie a heterotopiilor, ca pe un poem ad libitum al spațiilor reale și mentale ce contestă ordinea și disciplina teritoriilor în care locuim. Când un cerc de urbanistică din Paris l-a invitat să-și dezvolte gândurile într-o nouă conferință, filosoful a râs în hohote cu partenerul lui de-atunci, Daniel Defert, apoi a dat curs invitației.

Multe dintre ideile foucaldiene au scandalizat la vremea lor, unele mai indignează și astăzi, prin ușurătatea sfidătoare cu care ating niște subiecte sensibile. E în fond în ADN-ul avangardelor să epateze establishmentul, iar aici, mai mult ca oriunde, autorul e mai curând un poet neoavangardist decât un critic cultural. Rămâne fraza majestuos lunecătoare ca un transatlantic, scandată incantatoriu de Foucault însuși într-o conferință radio din decembrie 1966, pe care o putem asculta și pe youtube, în timp ce o recitim în traducerea lui Bogdan Ghiu.

"Iar dacă ne gândim că vaporul, marele vapor al secolului al XIX-lea, este o bucată plutitoare de spațiu, un loc fără de loc, trăind prin el însuși, închis în sine, liber într-un anumit sens, dar lăsat fatalmente în voia infinitului mării și care, din port în port, din cartier rău famat în cartier rău famat, din escapadă în escapadă, merge până în colonii pentru a căuta ce ascund acestea mai de preț în acele grădini orientale pe care le aminteam adineauri, înțelegem de ce, pentru civilizația noastră – și asta încă din secolul al XVI-lea, cel puțin –, vaporul a fost în același timp cel mai mare instrument economic și cea mai mare rezervă de imaginație. Nava este heterotopia prin excelență. Civilizațiile fără corăbii sunt asemenea copiilor ai căror părinți nu ar avea un pat mare în care să se poată juca. Visele lor, atunci, seacă. Spionajul ia locul aventurii, iar hidoșenia polițiilor, frumuseții însorite a corsarilor."

Michel Foucault, Utopiile reale. Corpul utopic. (Heterotopii), traducere de Bogdan Ghiu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2024.