Nu mă am bine cu "monitorizează", cu "accesează" –

derivate ca un fel de gălbează ce decolorează multe

din cuvintele care ne serveau, aș zice, destul de bine

înainte de năvala noilor generații spre limbi străine,

care și "procesează" limba noastră uitând că e ca o deltă

analitică și sintetică sau că se cuvine

să îi absorbi curenții subterani – de exemplu: "datorită" vine

de la "îndatorează" și nu poți să-i rămâi dator cu recunoștință

cuiva care ani de zile te ține în temniță, iar apoi să spui că datorită închisorii din vremea Odiosului ai

pareză și că nu ți se plătesc

"arieratele" care "se cuvine" – Doamne, iartă-mă și mă ține

în vița gramaticii! Se zice că uneori în "locații" se

elaborează pe loc tratate, iar vorbirea trebuie să facă

"rating", scopind cuvintele din dicționare, nu e de mirare

că "le are decât" pe unele din fondul nostru imens, nu pe toate...

bieți și ancilari sărăntoci ai spiritului, pe o Via Appia

devenită cărare!

Știm că am devenit "emanații" acestor puteri provizorii,

dar nu aș vrea, ca minerii, să le fim salvatorii!

29

Pune sare-n cuvântul sare, pune suflet în răsuflare,

pune apă în râul pe care-l rostești fără apă, așa cum,

în vis, le verși apă cailor tăi care se adapă, toarnă

în setea cuvintelor tale o și mai mare-nsetare.

Ceea ce-i mai înalt decât tine, în tine fiind, să înceapă

chiar din incertitudinea bucuriei tale,din această nestare

ce te împinge dincolo de tine, uneori pură întâmplare

a iluminării sărace, din ceea ce sărac dar atât de bogat îți scapă.

Clipa prielnică nu vine nicicând, ea este acolo unde nu este

și te devoră, legănându-te indistinct chiar din oboseală,

în armistițiul cu timpul, împingându-te spre aceste ciudate creste

ale imposibilului, dar deși se apropie gândul tău din greșeală

de renunțarea ta, iar propria ta neputință te umilește,

va înflori un copac al tău chiar din ghinda ce pare goală.

(din volumul Veghea și Somnul, Ed. Dacia, 2016)