Stimate d-le José Damián G.-Barros, vă pregătiți pentru aniversare! Vorbiți-ne, vă rog, despre înființarea Institutului și despre prima întâlnire cu el?

Primul Institut de Limbi Străine a fost înființat în 1911, printr-un decret semnat de regele Alfonso al XIII-lea, sub numele de Institutul Central de Limbi Străine (în spaniolă Escuela Central de Idiomas), având sediul în centrul vechi al Madridului.

Institutele de Limbi Străine sunt instituții de învățământ de stat deschise tuturor cetățenilor și create în scopul de a le oferi posibilitatea să învețe limbi străine. Publicul-țintă fiind, deci, persoane de toate vârstele (de la 14 ani în sus fără limită de vârstă) și de orice profesie.

În prezent există 470 de astfel de institute în Spania (29 în regiunea Madrid, dintre care 12 în capitală) cu un număr total de 333.967 de studenți înscriși.

În momentul de față la Institutul de Limbi Străine "Jesús Maestro" din Madrid se pot învață 16 limbi străine: araba, chineza, daneza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, japoneza, neerlandeza, polona, portugheza, româna, rusa și suedeza. Există și o catedră de limba spaniolă ca limbă străină și, de asemenea, sunt predate limbile cooficiale din Spania (catalana, basca, galiciana), deci se studiază un total de 20 de limbi.

Primul meu contact cu acest Institut a fost în 1974 când m-am înscris la cursurile de limba engleză. Între 1979-1984 am învățat limba română. După aceea, au urmat limbile franceză, italiană, portugheză, neerlandeză, iar din 2021 învăț limba finlandeză.

Catedra de limba română a Institutului de Limbi Străine "Jesús Maestro" din Madrid și-a început activitatea în anul de studii 1976-1977. Directorul Institutului de atunci a dorit să fie predate toate limbile romanice oficiale, limba română fiind singura care lipsea.

Așadar, anul acesta în luna septembrie se vor sărbători 50 de ani de la înființarea catedrei.

Trebuie precizat că în 1976 între România și Spania existau doar relații consulare și de comerț, ridicate la rang de ambasadă în anul următor. Este interesant faptul că în 1967 România era singura țară comunistă europeană care avea relații consulare și de comerț cu Spania.

Grupele de studenți sunt omogene în ceea ce privește limba maternă - marea majoritate vorbește limba spaniolă ca limba maternă, cu un număr mai redus de studenți străini, dar care locuind în Spania de câtva timp, vorbesc și limba spaniolă -, și eterogene în ceea ce privește vârsta, profesia, nivelul de studii, interesele, motivele pentru care învață o limbă străină.

Cât despre profilul studentului la română, pot să spun că în primii ani cei care s-au înscris la cursuri erau filologi cu diverse specializări (limbi romanice, clasice, slave), dar și studenți nefilologi pasionați de studiul limbilor străine. Mai erau și turiști care fuseseră în România înainte să se înscrie la cursuri și care doreau să mențină legătura cu țara, eventual să și revină.

În anii 1990, ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989, s-au înscris ziariști sau studenți la Facultatea de Jurnalistică interesați de perioada comunistă, de tranziție, de minoritățile etnice. Unii dintre ei au obținut burse de studii atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova, alții au susținut teze de doctorat despre aceste subiecte.

Din anul 2000, odată cu sosirea în Spania a unui mare număr de români, au apărut alte categorii de studenți: profesori de școală sau de liceu cu elevi români în clasă, polițiști și jandarmi, traducători și translatori (care puteau concura la un post în Uniunea Europeană cu o limbă în plus), lucrători sociali, oameni care au intrat în contact cu românii stabiliți în Spania.

Din păcate, lipsesc studenți români din a doua generație. Cred că la baza acestui fenomen se află o prejudecată a românilor din diaspora față de limba lor maternă: fie nu li se pare importantă, fie n-au de gând să revină definitiv în țară. Această prejudecată se confirmă și din afirmațiile unor studenți spanioli doritori să învețe limba română care uneori se izbesc de atitudinea prietenilor români din Spania, care consideră că studiul limbii române este "o pierdere de timp".

Predarea unei limbi străine înseamnă și predarea culturii, a obiceiurilor. Studenții noștri nu se află în România și în consecință profesorii catedrei ne-am propus "să aducem țara în sala de curs", rememorând unele tradiții și obiceiuri românești. Astfel, în fiecare an de 1 martie studentele primesc câte un mărțișor cumpărat în România în anul precedent prin bunăvoința unor prieteni din București – un obicei care a început încă în primii ani de activitate ai catedrei. De 9 martie mâncăm mucenici muntenești și moldovenești, făcuți de prieteni români sau aduși de studenți. Bineînțeles, de Paște ciocnim ouă, iar de Crăciun cântăm colinde. Cu această ocazie ne uităm la capitolele din emisiunea TVR Internațional "În cuvinte românești" care abordează datinile strămoșești de Crăciun și de Paște.

La aceste activități care au loc în sala de curs se adaugă manifestările culturale - expoziții, conferințe, filme, muzică populară etc. la care, nu de puține ori, și-au dat concursul studenții noștri -, organizate cu scopul de a face cunoscute limba, cultura, civilizația românească și celor care învață alte limbi străine la Institutul nostru, catedra devenind astfel o punte de legătură între Spania și România.

​

Ce predați, cine sunt studenții dvs.?

Am predat limba română la Institutul de Limbi Străine "Jesús Maestro" din Madrid în perioada 1986-2021. Am urmat studii superioare la Universitatea Complutense din Madrid și sunt licențiat în limba și literatura italiană și licențiat în limbi romanice.

Ne apropiem de aprilie pe care poeții l-au numit perfid: cum este luna aprilie la Madrid? Ce întâmplare memorabilă se leagă de luna aprilie? Ce carte, ce personaj - sunt potrivite cu aprilie?

Luna aprilie în Spania nu este legată de păcăleala de 1 aprilie. Noi trebuie să așteptăm până la 28 decembrie ca să ne păcălim.

În schimb, în lumea literelor, luna aprilie este legată de marele nostru Cervantes. Pe 23 are loc Día del Libro ("Ziua Cărții"), care coincide cu ziua morții autorului lui Don Quijote și care se sărbătorește din 1926. În aceeași zi se decernează și Premiul Miguel de Cervantes, prestigios premiu literar pentru scriitorii de limba spaniolă din Spania și America Latină, care este înmânat de regii Spaniei în aula Universității din Alcalá de Henares, orașul în care s-a născut autorul lui Don Quijote. Înființată în 1499, Universitatea din Alcalá de Henares împreună cu partea veche a orașului aparțin Patrimoniului Mondial UNESCO din 1998.

Printre laureații acestui premiu, considerat Nobelul pentru literatură în limba spaniolă, se numără Camilo José Cela, Jorge Luis Borges, Mario Vargas Llosa, Ana María Matute, Rafael Alberti.

De asemenea, de-a lungul zilei de 23 aprilie, în instituțiile culturale din țară, în școli, oameni de cultură, dar și oameni obișnuiți, de toate vârstele, citesc câte un fragment din Don Quijote. În anul 2008 la Institutul nostru studenții de la toate limbile au citit fragmente din Quijote traduse în limba pe care o învăța fiecare și, bineînțeles, și în limba română.