Knut Isachsen s-a născut în 1968, locuiește în Oslo și este istoric al religiilor. A publicat poeme în Noi direcții în 1995. Lumină și minciună este volumul său de debut.

Citesc precum un vizionar

împart sensul

și apăs inima aproape de piept

Povestesc tot

ce stă scris

și urmăresc ceea ce se destramă

Adevărul nu crede asta

Când continuarea nu se susține

sunt eu cel care minte

●

Nu vorbesc cu tine

Fac lucrurile astfel încât să poți alege ușor

Îți dau putere asupra mea,

iar astfel preiau controlul

Nebunia cu care suntem de acord

o numești iubire

●

Burta mamei poartă mesajul

rudeniei

Un cerc cald

mă atinge

prin pielea moale și sunetele ca un ticăit

Eu sunt începutul

caruselului

care bâzâie și mă bâzâie

înapoi în viață

și departe de ea

●

Frumusețea

degenerează în adevăr

despre carne și valabilitate

Corpul se răzbună

și masca pe care o port

nu mai este chipul meu

Doar ochii se aseamănă

în timp ce restul este pedepsit

pentru timpul împrumutat și pierdut

●

Evităm biologia

și scriem despre moarte precum viii

Fără să știm

căutăm excrescența care se aseamănă

și ne urmărește în continuare

Așteptăm

lăsăm limbajul să se consume

și îl numim înțelegere

●

Sunt învățat să

recunosc și să induc în eroare

cuvinte care se atașează de alte cuvinte

Repet acțiuni simple

și scriu pentru nimeni și pentru toți

La sfârșit voi muri singur

precum un nume între alte nume

pe o stâncă

Selecție din volumul Lumină și minciună [Lys og løgn], Oslo: Kolon, 2009.

Traducere din norvegiană de Paul-Daniel Golban