Cum începe pentru tine un roman?

Începe mereu cu o stare și un ritm. Înainte să mă apuc să creionez personaje sau chiar să știu povestea până la capăt am nevoie de o atmosferă-cadru. Trebuie să fie suficient de puternică încât să mă absoarbă cu totul în ea. Pot scrie povestea care trebuie doar din interiorul acelei atmosfere. Fără ea, ar fi foarte greu să dozez tensiunea cărții și să păstrez o unitate tematică și stilistică.

Dar un personaj? Povestește circumstanțele în care a apărut Samson.

Samson e un personaj compozit. El a fost creat din fragmente de memorie, din trăsături împrumutate de la diferiți oameni pe care i-am cunoscut/întâlnit în anii ‘90, ba chiar și din anumite mituri urbane care circulau în acea perioadă. Au fost anii copilăriei și ai adolescenței, momentul în care am deprins legile lumii în care trăiam, în care îmi cream primele modele și valori. Trebuia să scriu o poveste despre violență, tristețe și marginali în acea perioadă și am ales să zic totul din perspectiva și cu vocea unui personaj căruia putem să-i spunem Samson.

Spuneai nu demult că ai scris dintr-o răsuflare romanul *Ca să nu se aleagă praful de toate*. Care a fost motorul acestei combustii?

Probabil faptul că "rulasem" acest film în minte de sute de ori până să ajung să îl scriu. A fost un motor pe bază de nostalgie, dar și de o anumită nevoie de "dreptate". Justiție pentru trecut nu mai poate exista, dar drept ar fi măcar să recuperăm și să asumăm trecutul, cu toate erorile și monstruozitățile sale, așa că am vrut să scriu despre o lume pe care probabil că nimeni nu vrea să și-o mai amintească.

Ce episod din roman te-a pus în dificultate? Ce episod ai scris cu maximă ușurință?

Episoadele violente au fost cele mai dificile. Trăiam sau, în unele cazuri, retrăiam flashuri când descriam anumite scene, ceea ce făcea totul mult mai dificil. De asta am optat pentru o variantă cât mai puțin descriptivă cu putință. Multă acțiune, dar foarte puține elemente vizuale. Cel mai ușor de scris au fost episoadele în care personajul își face procese de conștiință, pentru că acolo deja eram atât de imersat în natura lui, încât lucrurile erau foarte clare.

Care este mesajul cărții?

Cred că mesajul cărții e problema cititorului. Fiecare cititor va găsi alt mesaj. De asta până și finalul este lăsat deschis, pentru că nu doream să servesc o teză, ci doar să surprind o secțiune dintr-o realitate trecută.

Unde, în ce secvențe, episoade, dialoguri ai ascuns poemele acelor zile?

În cele două Intermezzo-uri. Acolo am încercat să comprim poezia acelor zile, a acelor ani, a acelui mod de viață.

Există o carte care te-a influențat, care te-a impulsionat să scrii romanul? Sau ai pornit exclusiv de la fapte?

Există referințe intertextuale în carte, Moby Dick de exemplu, sau Vechiul Testament, dar la bază nu stă o carte, ci un anumit tip de experiență directă. Și chiar dacă elementele biografice presărate în text nu constituie mai mult de 20%, restul fiind ficțiune, cred că putem spune că e o carte care a pornit de la fapte.

Ce întâlniri/lansări/evenimente vei avea cu acest volum?

Din fericire, e o carte care a început deja să prindă la public, așa că am primit multe invitații pentru lansări și interviuri și va fi lansată în București, Cluj, Timișoara, Brașov, poate și alte orașe. A început să se scrie despre ea, are deja patru cronici la nici o lună după apariție, și nu pot decât să mă bucur pentru Samson. Sper însă, în secret, că atât "Ca să nu se aleagă praful de toate", cât și "Dispariția", vor ajunge la un moment dat, cine știe când, în mâna unui regizor pe care să îl convingă. Sunt două volume cinematografice, cu povești care cel puțin mie mi se pare că ar funcționa la fel de bine și pe ecran.