Revistă print și online
Totul mi se trage de la o lampă
Lampa care te privea cu ochii ei electrici,
Scurtcircuitând discreția,
Când ședeai tolănită și goală
În patul alb
Parcă proaspăt nins!
Ei bine, lampa aia
Era o lampă mai data naibi decât lampa lui Aladin…
Când
am făcut cunoștință,
Ți-am strâns ușor
mâna,
Am dus-o la buze,
Ți-am sărutat-o...
Apoi,
i-am dat drumul
Ca unui fluture,
Ca unei pietre
în luciul unui lac...
Să lași, te rog, să te boteze iară
Această-mpleticită-n dalii seară!
Și lasă-mă, încet, cu-o sărutare
Pe pasul tău ce intră-n mare
privirea ta-Lună-răsare
alunece până la vis pe mâna-mi care
îți va întinde-acum o floare...
secundă sărită
din cadranul unui ceas vechi
și din trenul amiezii
într-o mare acoperită de piele
cu ochi de răsărit și de apus
cu mâinile valuri
și din închipuirea străzii te-ai ivit
vis înziuat
alergând
de setea altui must
în podgoriile albastre ale înserării
Jurnalist, profesor și scriitor.