Dintre cărțile pe care le-am citit luna aceasta, selectez trei titluri, nicidecum n-o luați ca pe o recomandare, ci mai curând ca pe un pretext pentru o discuție despre încercările literare ale momentului. În lumea noastră grăbită, obsedați de timp și de asimilarea rapidă a informației, alegerea cărților e făcută și ea în viteză, trecând prin librăria orașului ori prin librăriile online. În ceea ce mă privește, între două cursuri intru în Cărturești-Ploiești și aleg o carte, după metoda clasică, citind începutul, selectând autorul etc. Puține dintre ele rămân în rafturile mele, pe cele mai multe le duc studenților, așteptându-mă să-mi confirme opiniile. Tocmai de aceea m-am hotărât ca prin această propunere de trei titluri pe lună să întrerup prezentările de cărți de pe rețelele sociale, aproape făcute la normă, și să vă întreb dacă putem vorbi despre starea literaturii, pornind de la trei cărți care au și bune și rele.

Tatiana Niculescu, Sfântul nr. 6, Humanitas, 2025

Cartea, scrisă alert, cu nerv și emoție, imaginează o poveste din închisorile comuniste, cu trimitere explicită la suferințele cardinalului Hossu. Document, amintind oarecum de Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt, volumul reface un episod istoric important și cu siguranță va intra în bibliografiile școlare. Discurs ficțional despre identitate individuală și colectivă.

Călin Dengel, Machina motor, Eikon, București, 2024

Volum complex, cu o proză realistă ce cade uneori într-un fantastic bine susținut de voci narative puternice și extrem de analitice. Spațiul permisiv al gării și universul trenurilor de navetiști aduc la viață personaje diverse, oscilând între marginalul grotesc și fantazia onirică. Sunt personaje viabile, autentice, care poartă cu ele o istorie tradusă de mulțimea detaliilor ce se contopesc într-o proză captivantă.

Radu Vancu, Paradis, Polirom, 2025

Lung, ambițios, un amestec de glossă și autodescriere, Paradis, romanul lui Radu Vancu, pare o carte aflată în căutarea unei stări emoționale. Construind un imaginar bogat și pe alocuri greoi, textul provoacă și încearcă răbdarea cititorului. Un roman ce aduce umanul în prim-plan, fără intenția de a-l salva de propriile orori.