Samuel Fitoussi, Ficțiunea woke. Cum ne schimbă ideologia filmele și serialele, traducere din franceză de Anca-Maria Pănoiu, Editura Curtea Veche, 2025

Editurile din România au adus pe piața ideilor cărți ce pun în discuție ideologia woke. Un fenomen cultural ce se desfășoară în spațiile noastre sociale, media și digitale. De la Religia woke. Cum a căzut pradă Occidentul unei mișcări iraționale de Jean-François Braunstein și până la Occidentul debusolat de Jean-Loup Bonnamy, observăm o atenție sporită și critică asupra mișcării woke. Este justă întrebarea dacă cultura woke este o nouă religie, mânată de sentimente ideologice, ce acaparează persoane angrenate fie de un sentiment că trăiesc în societăți injuste, sau de o corectitudine politică extremă față de libertatea și dreptul celor diferiți de noi? Ne gândim că cel mai bun cuvânt pentru a descrie mișcarea woke este Aberație. Și nu este o chestiune ce ține de abaterea de la normal, ci o trecere a frontierei a explicațiilor rezonabile.

Pentru a da un exemplu, ne aducem aminte de venirea Anei Blandiana la FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere) de la Iași și de toată discuția asupra fenomenului feminist. Scriitoarea nu a intrat în jocul moderatoarei, feministă convinsă, și a oferit răspunsuri care să stabilească ce este și ce nu este în regulă cu această orientare ideologic politică, nu într-o direcție a corectitudinii politice, dar s-a simțit verva și gradul ridicat de aversiune față de cei care nu acceptă dilema mișcării feministe. Problematica genului este una atinsă intens de mișcarea woke.

Observăm că spațiul cultural francez este cel mai acerb critic la mișcarea woke, prin intelectuali și persoane publice, în condițiile în care Franța este o societate care acceptă în forme tot mai extinse, libertățile și drepturile minorităților și ale imigranților. Deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice de la paris sunt un bun exemplu în acest sens. Mai mult, cultura franceză intră într-un conflict cu tipologia culturii americane, una care până mai ieri milita pentru o diversitate a drepturilor și de unde considerăm că au pornit ideile generatoare pentru a forma mișcarea woke de astăzi în lume.

Cartea lui Samuel Fitoussi despre care mi-am propus să scriu, Ficțiunea woke. Cum ne schimbă ideologia filmele și serialele (Editura Curtea Veche, 2025, traducere din franceză de Anca-Maria Pănoiu), completează această serie de cărți critice la adresa mișcării woke, îndreptățită, spunem noi, a avea un minim de adevăr în spate ce merită acceptat. Și nu considerăm că este nenatural să critici și să analizezi devianțele culturale, sau mișcările care ajung să poarte rama iraționalului sau anormalului. Din contră, o reprezentare critică a stărilor noastre culturale este constructivă și ne poate face conștienți de elemente pe care nu le observăm în imediata noastră realitate socială. Nu mai avem o cultură dominantă, ci avem un colonialism cultural, cum ne transmite autorul.

Înainte de a face o analiză a ideilor din cartea lui Fitoussi, ar fi bine să prezentăm ce idei și ce autori au condus, către o gândire justă față de cei diferiți. Sunt câțiva autori care au contribuit la apariția în timp a mișcărilor woke (așa cum sunt identificate astăzi), sau a felului în care ne raportăm la realitatea socială. Pe de o parte, cartea scrisă de John Rawls, A theory of justice. Autorul a propus un pluralism rezonabil, acolo unde omul nu mai este identificat după o simplă analiză a naturii sale, cât mai degrabă cu un consens între libertate și egalitate, pentru a suprima ignoranța față de ceilalți de care dăm dovadă. Nu este o lectură ușoară, dar a deschis drumul către ceea ce cunoaștem astăzi ca fiind discriminare pozitivă, corectitudine politică. A doua carte la care mă gândesc este Criza spiritului american. Cum universitățile au trădat democrația și au sărăcit sufletele studenților de Allan Bloom, care ne arată cât de important este un sistem de educație și cum e necesar ca acesta să transmită prin profesori un model de a înțelege viața. O educație ce s-a concentrat pe politici ale justiției sociale, civism și o cultură politică a toleranței și diversității. Cartea arată cât de importante sunt științele sociale și aduce o critică asupra relativismului cultural, o altă notă de recunoaștere a mișcării woke. Și în final, cartea scrisă de Peter Berger și Thomas Luckmann, Construirea socială a realității, un demers care a încercat să deslușească ce anume este imaginat de noi pentru a crea o societate anume, și ce anume este real din tot ce ni se întâmplă. Aceste trei cărți le considerăm esențiale pentru a ajunge la un punct departe în timp, când începe să se nască mișcarea woke și să-i înțelegem rădăcinile. Samuel Fitoussi ne spune că ficțiunea woke este "un instrument de modelare a societăților".

Samuel Fitoussi are un merit în cartea sa, anume că analizează filmele și serialele din perspectiva aceasta a mișcării woke. Cunoaștem bineînțeles noile reguli impuse fie de organizatorii premiilor Oscar sau a industriei de film din SUA care "încurajează" să fie recunoscute drepturile celor diferiți, sau marginalizați, sau care au suportat supremația omului alb. Este de luată în atenție această direcție a cinematografiei pentru că impune inovației culturale să joace doar în anumiți parametri. Autorul Ficțiunii woke vorbește astfel despre wokism, ideologia woke sau chiar o nouă paradigmă culturală. Ne amintim de o discuție cu un amic care ne spunea că el nu mai găsește filme de comedie bune. Filmele de comedie aflate sub cenzura woke nu mai pot fi la fel de libertine pentru a te face să râzi tocmai de natura umană, în toate nuanțele ei. Să ne gândim apoi la serialele Seinfeld sau Friends. Seriale care și-au permis să ducă comedia dincolo de corectitudinea politică, unde nimeni nu se simțea discriminat, amenințat, abuzat. Și îmi aduc aminte că în aceste seriale apar momente despre diferite condiții ale umanului, bine revelate printr-un demers comic și cu multă artă cinematografică. Până la urmă cum recunoaștem mai bine diversitatea umană? Un viitor bun îl poate avea filmul european în comparație cu filmul american, dar Festivalul de Cannes pare că intră și el în jocul woke, așa cum ne exemplifică autorul.

După Samuel Fitoussi există câteva efecte ale wokismului: infantilizarea culturală, lipsa valorii artistice a filmelor, dominarea printr-o victimizare culturală, impunerea de constrângeri morale, o realitate socială distorsionată (aberație, relativism, incongruență), modelarea realității pe orizontala puterii, constructe sociale arbitrare. Și nu am cum să nu fiu de acord cu ideile autorului. Precauția culturală este felul în care să ne raportăm cu orice instrument cultural pe care să îl oferim publicului. Mai mult, nu poate exista o evoluție culturală, dacă punem cultura sub aspectul cenzurii sau a regulilor de justiție socială. A căuta că prin actul cultural poți proteja diferențele umane, nu are cum să nu te conducă către o altă impresie decât cea a unei religii politice. Natura umană devine o teorie a structuralismului, fiecare act cultural e structurat în "corect" sau "incorect". Din acest motiv credem că au apărut tot mai mulți care vând cultură, în comparație cu cei care fac cultură. Și nu pot să nu remarc poziția unor actori sau regizori, exemplificați de autor, care se dezic de ceea ce au făcut, pentru că li s-a transmis că e un act cultural injust.

Care este finalitatea unui act cultural? Acela de a prezenta condiția umană în diverse forme reprezentative. Actul cultural nu poate fi unul tip șablon. Poate fi acceptat sau neacceptat, nu impus. Nu orice act cultural pe care îl privim sau îl construim intră în sfera descrierilor woke ca fiind rasiste, misogine, homofobe etc. Se întâmplă astfel pentru că oamenii își construiesc identități multiple, într-o societate globală fluidă, extensibilă și ultra-comunicativă, la care adăugăm lipsa unei corelări între ce este privat și ce este public.

Mișcarea woke, cu adevărat face dovada unor constructe culturale, generate de ideea că problema mea personală, trebuie transformată într-o problemă colectivă. Excepția face regula generală, pentru a nu se mai da impresia că natura noastră este una opresivă și defăimătoare. Dar în această logică, aberația și lipsa rezonabilului apar ușor în relief.

Samuel Fitoussi ne transmite chiar din titlu, că ficțiunea este cea lipsită de libertatea de expresie, de creație, și care se prinde de tentaculele mișcării woke. Ficțiunea, ca act creator, devine paradigmă culturală, ceea ce duce, în accepțiunea autorului, la o regresiune antropologică. Prejudecata devine o matrice nejustificată, deconstrucția realului capătă noi forme, iar mesajele identitare ale celor marginalizați sunt multiple, ce trebuie apărate în orice context. Ficțiunea woke. Cum ne schimbă ideologia filmele și serialele reușește să ne facă atenți la modul în care mișcarea woke intervine în actul cinematografic. Merită atenție elementul critic față de această mișcare.