Revistă print și online

Rotocoale de fum

Precizie nedivină

                                    dedicat lui Iulian Mardar, după un poem de-al lui

 

Priveliști pierdute, incubate în raiul cutiei lucioase

ridică pixelii la rang de privilegiu,

minusculul sicriu

mai șmecher decât perfecțiunea însăși,

arată întruna degetul mijlociu adevărului,

de parcă se dorește mereu altceva,

rai care vinde bine, la următoarea privire.

 

Clar, obscen de clar, până când impresia

devine trecut, punct

care ascunde, precizie prea (des)cântată

prin fanta de lumina scăpată

din pântecul acestui zeu contemporan

timpul, tu, eu, totul,

(ab)sorbiți până la dispariție

ca-ntr-un alt triunghi al Bermudelor.

 

Parte a nimicului

Mulți dintre noi ne-am dat demult sângele

unui botez

al colburilor duse pretutindeni,

învățând respectul datorat celorlalți,

noii țări,

 

și totuși,

uneori, ne simțim rotocoale de fum

pe tavanul unei organizații

ecologiste.

 

Acum, acasă, cineva ne ține locul încă,

dar vine timpul când nu va mai avea

cine.

Apoi, ca muribundul jinduind încă

după un crâmpei de viață,

renunțăm la destinații exotice,

ajungem pelerini,

înapoi,

acasă.

 

Atunci, ca-n "tinerețe fără de bătrânețe",

simțim palma morții a mustrare însă,

ai nimănui,

nu înțelegem.

 

Continuăm în neștire, ne scufundăm la sfârșitul zilei

în cafeaua ecranului,

privim stelele prin filtre amăgitoare,

mângâiem labradorul negru-trist,

dormind stingheri, deocamdată

singuri.

 

Mai târziu, ne logodim sufletul

cu așteptarea.

 

 

Revenire

Suntem cuprinși de tăceri prea mari.

Trecem

prin dificile și inutile încercări, de parcă

ne-alegem viitorul ‒ urcuș continuu

pe o verticală perfectă.

Parcurgem drumul întreg, la final nu mai știm

să ne întoarcem acasă.

Ne luăm singuri prin surprindere, prăbușindu-ne

asemenea unor stânci.

Atunci simțim învălmășeala

ierburilor de demult.

Devenim geniștii care pun dinamită sub inimă.

 

Apoi, ne prefacem că dormim.

Așteptăm, alții se trezesc pentru noi,

ne iau locul.

Noi doar mimăm trezirea, părând

că trăim

o altfel de viață.

 

Dorian STOILESCU

Lector în educație la Western Sydney University, cu un doctorat în educație, la Universitatea din Toronto (UoT), Dorian Stoilescu scrie poezie și teatru (în ro și eng). Opera sa include peste 500 de poezii publicate în ambele limbi. Volume de poezii: "Sub roțile tirului" (2019), "Stetoscopul" (2022), "Semințe, drone, amintiri" (2023). Colaborează cu numeroase publicații literare. Este și traducător.

în același număr