Clayton McKee este directorul grupului Trafika Europe. Este specialist în literatură comparată, cu o licență în franceză și spaniolă și arabă și un masterat în literatură comparată la Penn State University. În prezent, este doctorand la Universitatea din California, Los Angeles. Scrie poezie și ficțiune. (Bianca Zbarcea)

Dacă ai avea șansa de a călători în universul unei cărți, ce carte ai alege?

Cred că ar trebui să spun Don Quijote de Miguel de Cervantes. Am citit opera o singură dată în spaniolă și plănuiesc să o citesc din nou în curând, deoarece un profesor mi-a spus odată să o încerc în diferite etape ale vieții, interpretările personajelor și momentelor având să se schimbe cu timpul. Prima dată când am citit-o a fost la vârsta de 20 de ani și eram la universitate, așa că acum că lucrez cu normă întreagă și am un stil de viață mai stabil, aș vrea să-l citesc din nou. Ce-i drept, acest univers nu ar fi foarte binevoitor cu nimeni, căci bieții Don Quijote și Sancho Panza nu au o viață prea ușoară. Ceea ce mă atrage spre această lume este modul în care Cervantes o construiește: îl cunoaștem prin ochii lui Don Quijote și așa cum e de fapt. Această carte este adesea și cea pe care o aleg dacă sunt întrebat ce carte aș lua cu mine pe o insulă pustie. Fiecare lectură îți va oferi ceva nou și vei avea mereu spații și povești noi de explorat dacă te lași cu adevărat învăluit de poveste. Voi adăuga pe un loc secundar volumul The Possessed de Witold Gombrowic, tradus din poloneză de Antonia Lloyd-Jones. Această operă am simțit-o aproape de cea a lui Cervantes, dar cu noi răstălmăciri și destul de mult umor, pe care l-am apreciat în mod clar. Lucrarea creează un univers interesant prin curiozitate paranormală și intelectuală, o schimbare plăcută de ritm față de alte titluri abordate în ultima vreme.

Care a fost cel mai dificil proiect al tău de traducere? Ți-a oferit și cea mai mare satisfacție la terminarea ei?

În mod ciudat, singurul meu proiect de lungă durată nu a fost cel mai dificil. Cel mai dificil este cel de care mă ocup în acest moment pentru ultimul număr al anului. Am învățat franco-provensala când predam engleză în Franța la Bollène (relativ aproape de Avignon). Traduc o piesă cu un singur act din provensală și este dificil pentru că există prea puține (înspre deloc) surse online pe partea de dicționare. Sunt câteva care nu funcționează prea bine. Din fericire, am còpii pe hârtie ale unei cărți de conjugare a verbelor și un dicționar, pentru că nu aș avea resurse fără ele. Dar partea dificilă e dată de faptul că trebuie să iei cuvinte din provensală și să le traduci în franceză întâi (nu există resurse de traducere din provensală în engleză), așa că este nevoie de mult mai mult timp pentru a mă asigura că tonul și conotațiile cuvintelor sunt corecte. Se va termina în curând și cred că va fi un proiect mulțumitor, mai ales că sper să obțin câțiva actori, care să interpreteze proiectul pentru un episod, la Trafika Europe Radio.

*

If you had the chance to travel inside the universe of a book, which book would you choose?

I think that I would have to say Don Quixote by Miguel de Cervantes. I have only read the work one time in Spanish, and my goal is to read it again soon since a professor once told me to try it at various stages of my life as interpretations of figures and moments will change with time. My first time reading it was when I was 20 and in university, so now that I’m working full-time and have a more settled lifestyle, I would like to read it again. Admittedly, this universe would not be very kind to anyone, as poor Don Quixote and Sancho Panza do not have an easy go of it. What draws me to this universe is how Cervantes constructs it in terms of seeing things through Don Quixote’s eyes and then in reality. The plays with translation and storytelling mixed with all the craziness that runs through the poor Hidalgo’s mind would be so interesting to witness within this universe. This book is often the one I choose as well for which book I would want on a deserted island. Every reading will give you something new, and you’ll always have new spaces and stories to explore if you really let yourself get immersed in the story. I’ll add The Possessed by Witold Gombrowic, translated from Polish by Antonia Lloyd-Jones as a possible second. This work felt similar to Cervantes but with new spins and quite a bit of humor, which I really appreciated. The work creates an interesting universe with paranormal and intellectual curiosity, which was a nice change of pace from other works I’ve been reading lately.

What was your most difficult translation project? Did it also offer you the greatest satisfaction upon finishing it?

Oddly enough, my only full-length project was not the most difficult. The most difficult is one I’m doing at the moment for our last issue of the year. I learned Provençal when I was teaching English in France in Bollène (not too far from Avignon). I am translating a one-act play from Provençal, and it is difficult because there are little to no sources online in terms of dictionaries. There are a few that do not work very well. Fortunately, I have paper copies of a verb conjugation book and a dictionary because I would have no resources outside of that. But, it has been difficult because of having to take words from Provençal to French (there are no Provençal to English resources) and it takes a lot more time to ensure the tone and connotations of words are correct. It will be finished soon and I do believe it will be a satisfying project—especially because I hope to get a few voice actors that may perform this for an episode on Trafika Europe Radio.