Recent, Andrei Velea a primit un premiu, pentru piesa "E doar sfârșitul lumii", prezentată în Festivalul Național de Dramaturgie "Goana după fluturi" (2025). Drama sa a fost distinsă cu locul al II-lea.

Andrei Velea propune un text deopotrivă lucid și tandru, ironic și dramatic, care reflectă cu acuratețe tensiunile și contradicțiile societății contemporane. Oamenii nu se întâlnesc întâmplător, ci aparent convocați de o profeție digitală: un program de inteligență artificială a prezis sfârșitul lumii. Personajele se regăsesc într-o cameră fără ieșire, în care se confruntă convingeri, vulnerabilități și istorii personale.

Piesa funcționează ca un polifonic poem dramatic, unde fiecare voce aduce în scenă o lume diferită: profesoara de istorie visătoare, anti-vaccinista ezitantă, conspiraționistul dominator, ziaristul infiltrat și Maestrul enigmatic, autorul programului care a prevăzut Apocalipsa. Toți par prizonieri ai propriilor certitudini, dar adevăratele rupturi vin din sfere mai intime: regrete nespuse, relații destrămate, frici personale. În mijlocul haosului ideologic și pseudo-științific, se insinuează discret și emoția autentică – o dragoste eșuată, o despărțire dureroasă, vestea unei sarcini neașteptate.

Piesa nu este despre catastrofe grandioase, ci despre acele sfârșituri discrete care redefinesc vieți.

Finalul este amar, dar lucid: apocalipsa nu vine din cer, ci se produce în relațiile dintre oameni. Textul devine astfel o oglindă a epocii noastre – fragmentată, digitalizată, avidă de sens, dar tot mai incapabilă să susțină empatia.

Andrei Velea îmbină tehnica dialogului cu monologuri revelatoare, care adâncesc dimensiunea psihologică a personajelor. "E doar sfârșitul lumii" nu oferă răspunsuri, ci invită la reflecție: despre credință și manipulare, despre iubire și izolare, despre adevărurile în care alegem să credem – sau nu.