încă nu s-a crăpat de ziuă. și mormintele dorm. T.îmi face semn să mă apropii. încă o gură de apă, nu știu de ce mi se tot usucă gura. pașii mei calcă în pământul moale. o cioară așezată pe crucea din față nu-și poate lua ochii de la noi. "aici zace Ghiorghios Kontoguris, un pirat grec născut în Kefalonia" zice bătrâna cu broboadă neagră și aruncă o cană cu apă proaspătă peste mormânt. fac ochii mari. l-am visat într-o noapte. înalt, cu o coamă strânsă la ceafă și banderolă neagră (doar era pirat!) pe ochiul stâng. firește, călătorea peste mări și țări. avea tatuat pe un braț o ancoră și farul vechi. și buzele ei."tare era frumos!" zice iar bătrâna, de parcă l-ar fi cunoscut ieri. cioara aia tot ciugulea ceva, își făcea de treabă. craniul cu două oase încrucișate și o cruce împodobită cu lauri. doar era cineva Ghiorghios. nu putea fi înmormântat oricum. în visul meu făcea cărare în cimitir și număra morții, apoi le vorbea. și în vis agăța de gâtul boilor felinare aprinse pentru rătăciții marinari. se spunea multe despre el. răsare soarele! mai e puțin! pentru ce? și bătrâna mai aruncă o cană cu apă rece peste piatra veche. "aici e comoara, o s-o găsesc într-o zi"...și femeia se duce la alt mormânt. cioara nu se lasă dusă. se tot învârte în cerc. Ghiorghios își duce mâna la frunte. soarele s-a agățat de cer. cirezi de vaci trec pe drumul spre mare. și azi va fi cald. mă așez pe-o piatră să-mi trag sufletul. "e nuntă mare azi în Sulina, veniți?" zice băiatul blond pe care l-am văzut și ieri în far. peste tot miroase a pește. pe la ora asta vin pescarii din larg cu lotcile. cioara face o groapă în pământ. se aude clopotul bisericii. ce sărbătoare o fi? "se cunună roaba lui Dumnezeu Margaret Ann Pingle cu robul lui Dumnezeu William Webster"...am mai fost aici. am mai stat pe această piatră. și am scris despre Margaret deghizată în matelot. 1868? 2024? unde sunt marinarii? la Jean Bart timpul s-a oprit în loc. alaiul trece pe strada a I-a. și iar miroase a pește. nu văd chipul miresei. copii cu pielea arsă de soare se joacă în praf. primesc covrigi și mere. râd cu gura până la urechi. vin nori dinspre Jurilovca. nava Adalia a fost înghițită de apele Dunării. și nuntașii au petrecut în mijlocul apelor printre pești cântători din Kefalonia și Tulcea. bătrânul marinar aruncă pe jos un strop de votcă pentru cei plecați, așa e obiceiul. "Dumnezeu să-i odihnească!". și caii sălbatici se aud de dincolo de mal. "sînt cai înaripați și mănâncă jar" zice matelotul. de unde știe? cioara stă nemișcată. "viii cu viii, morții cu morții, să le fie țărâna ușoară!". mă închin și eu în fața unui mormânt fără cruce. sunt toți acolo, fără nume. fără chipuri.

e sâmbăta morților. se dă de pomană. astăzi nunțile se țin doar în cer. cu tot cu alai și pomi împodobiți cu mere și nuci. cu un mire și-o mireasă pe nava "Adalia". se întorc cirezile de vaci. la fel de calme ca și ieri, alaltăieri. pământul e uscat de atâta căldură. un praf gros se împrăștie în aer. și păsările se întorc acasă. în fiecare zi la aceeași oră.

nu mai miroase a pește. soarele se ascunde încet. marea și Dunărea au același cântec. îl știu și sătenii și marinarii. și clopotul bisericii a tăcut. din când în când se zărește câte un felinar aprins... o broboadă neagră, ruptă pe la colțuri și plină de praf, stă agățată la intrarea în cimitir. cioara e tot acolo...