Cu un titlu provocator, mai ales pentru cititorul predispus în această perioadă la evadarea din realitate spre biografii romanțate, scriitorul britanic Alex Christofi cucerește inimile cititorilor cu Dostoievski îndrăgostit: o biografie intimă, cartea de nonficțiune a anului 2021, așa cum o declară The Times, adusă în spațiul cultural românesc de Editura Trei, în 2024.

Să scrii despre F.M. Dostoievski, un colos al literaturii universale care a dat naștere unor curente interpretative în variate domenii, este un act de curaj și de profesionalism desăvârșit pe care Alex Christofi le demonstrează din plin în această carte. Viața și opera autorului rus ne sunt aduse împreună într-o manieră inedită ce trădează profunzimea cunoașterii operei și apropierea de personalitatea celui care a scris despre esența spiritului slav plecând de la propriile experiențe de viață traduse în experiențele personajelor pe care le imaginează. Iubitorii operei lui Dostoievski sunt invitați aici să-l aprofundeze , iar cei care nu au apucat să-l cunoască o vor face cu siguranță după ce parcurg paginile cărții. O scriere profundă despre omul și scriitorul Feodor Dostoievski se împletește cu pasaje din romanele acestuia și corespondența inedită, dând la iveală complexitatea operelor, multitudinea experiențelor limită pe care le-a trăit autorul și le-a oglindit în caracterele sale, dar și o imagine completă a Rusiei secolului al XIX-lea cu reflectările ei în societatea europeană.

Drumul vieții marelui autor este urmărit din 1849, când descoperă un nou sine și sens al expresiei "a fi om între oameni" odată cu ridicarea pedepsei cu moartea din piața Semionovskaia, și până în 1881, anul împlirii destinului scriitorului, de profet al iubirii ce dă naștere frumosului și salvează lumea. Cele XII capitole ale cărții sunt o veritabilă incursiune în hățișurile vieții lui Feodor, experiențele traumatizante profilate de contextul social-politic al Rusiei țariste, dar și de viața de familie, alături de nașterea operelor autorului. În textul lui A. Christofi se împletesc două voci: a scriitorului englez îndrăgostit de marele rus și a lui Dostoievski îndrăgostit de fiecare experiență pe care o trăiește și o așază în personajele sale.

Problematica iubirii, ca întreaga personalitate a lui Dostoievski, se desfășoară între antipozi căci nu poți disocia idealistul care găsește în iubire sentimentul mântuitor, de realistul care trăiește acut nevoia unui om nefericit. Natura duală a trăirilor scriitorului îl îndreptățea pe Nicolai Berdiaev să amintească în Filosofia lui Dostoievski despre "omul androgin" sau "dedublatul tragic" care dictează permanenta prăbușire în prăpastia voluptății sau în cea a compătimirii. Se poate vorbi despre o neobosită experimentare a firii umane, pasiune pe care autorul o transferă și personajelor. Căutându-și sinele, eul dostoievskian se dedublează, își caută profunzimile; iubind în alteritate are acces la forma superioară a iubirii de celălalt chiar dacă aceasta se manifestă în tragismul unui triunghi amoros. Se conturează astfel o supratemă izvorâtă din tema iubirii care nu se poate limita la ipostaza umană, ci se raportează la iubirea divină, și anume tema "destinului tragic al omului, destinul libertății umane" (N. Berdiaev, Filosofia lui Dostoievski, p.73)

Vârsta primei iubiri, la 35 de ani, devine și vârsta la care dualitatea este posibilă și conduce spre zdruncinarea temeiurilor vieții așezând omul și personajul Feodor la o întretăiere de drumuri în care se întâlnesc: căsătoria, religia și hazardul. Dostoievski trăiește dionisiac iubirea, dar nu în matricea unei familii ca recunoaștere socială, ci în procesul materializării ei. Ca și în cazul elaborării romanelor, mai importantă este trăirea, arderea, voluptatea procesului îndrăgostirii sau al scrisului, căci odata atinse, eul se retrage, îngheață, fumegă în așteptarea unei noi izbucniri. Spre deosebire de viziunea romantică asupra iubirii, pe care o împărtășea întreaga Europă, Dostoievki atinge paroxistic iubirea adevărată care se naște din suferință, o nevoie vitală ce irumpe dintr-un panslavism, și conduce spre dimensiunea creștină a iubirii pentru celălalt ca expresie a iubirii de sine. Dar ce este acest sine la Dostoievki? Pare o întrebare nescrisă a cărții și variabila unor răspunsuri în același timp: actul dureros al scindării prin iubire, clipa absolută dinaintea unei crize de epilepsie, disperarea unei situații fără ieșire care conduce supra-conștiență.

O scrisoare adresată Sofiei, din ale cărei fragmente citează biograful, scoate la iveală un Dostoievki depășit de tot ceea ce poate conștientiza în actul trăirii și se opune ordinii pe care romancierul o caută în mod disciplinator: "poetul din mine îl uzurpă mereu pe artist", "de-ai ști cât de împovărător este să fii scriitor". Artistul conștientizează că există un "CE", o esență a gândirii și a trăirii care se ascunde în toate operele, dar niciodată nu poate fi exprimat desăvârșit în actul scrisului. Acesta pare și motivul pentru care biografia se împletește cu opera în scrierea lui Alex Christofi, sedus la rândul său de sensul căutării. Finalul procesului artistic este romanul Frații Karamazov, opera care adună toate ideile, arhetipurile, trăirile și temele dostoievskiene, pecete cu patru simboluri: viața tupească, viața spirituală, nihilismul și credința.

O declarație de dragoste este și cartea care are curajul să se apropie de un idol literar, cum deseori stă Dostoievski în conștiința scriitorilor, și să-l surpindă în tot zbuciumul și în toată iluminarea pe care i-o dă clipa intensă a trăirii de sine. Conștient că "ce altceva este o povestire dacă nu o invitație în cămăruțele ascunse ale omului care a scris-o?" (p. 155), Alex Cristofi alege ca model un scriitor pentru care ficțiunea este "pielea care păstra distanța dintre sufletul lui bun și fărădelegile lumii"(p.135)

Între scrierile care dau sens și lumină peste veacuri, Dostoievski îndrăgostit este mai mult decât o biografie, e o oglindă în care este invitat să se privească cititorul acestui veac, omul acestor vremuri, societatea acestei lumi pentru a găsi profunzimea și sensul vieții în iubire.

Alex Christofi, Dostoievski îndrăgostit: o biografie intimă, trad. Petru Iamandi, Anansi. World Fiction, 2024