
Revistă print și online

Dragă Adriana Irimescu, ești actriță, moderatoare și realizatoare de emisiuni radio și TV, creatoare de conținut online, lector universitar în Arta actorului.
Pentru început, aș vrea să te întreb – ce speri să îți aducă 2026, profesional și personal?
Așa cum prezinți lucrurile pare că fac foarte multe, ceea ce e adevărat. Alerg mult, și la propriu și la figurat și asta este, mai nou, consumator de energie. Sunt însoțită, în ultima vreme, de senzația că mă risipesc. Cred că e de la vârstă, fac o jumătate de secol anul ăsta și chiar pare mult. Sigur că mintea mea crede că mai am încă 19, dar corpul îmi reamintește costant că nu e așa. Într-o lume ideală, în Utopia, aș vrea să zac la soare, să citesc și să visez. Condiția de muritor nu-mi permite, așa că muncesc. Mult. Încercând să împac nevoile materiale cu celelalte. M-ai și prins într-o perioadă aglomerată, când lucrez la mai multe proiecte în TVR, prezint și pregătesc (parțial) emisiunea "Conviețuiri", mă documentez și scriu la scenarii pentru o altă producție a redacției "Alte Minorități, Etnicity".
Felicitări pentru podcastul Femei care inspiră și emisiunea Conviețuiri, două proiecte cu o puternică dimensiune socială și culturală, atât de importante în perioada aceasta. Ce te împlinește cel mai mult în realizarea lor?
Fiecare dintre aceste proiecte vine în viața mea cu ceva diferit. "Conviețuiri" este emisiunea care-mi deschide larg perspectiva minorităților etnice din România, mă implică în cunoașterea lor mai profundă, a culorii, identității și vieții pe care o duc. "Femei care inspiră" vorbește de la sine. Am cunoscut femei care mi-au vorbit despre cine sunt ele cu adevărat, fără machiaj, trucuri, vulgarități și închipuiri.
Cum le-ai caracteriza printr-un singur pe fiecare dintre acestea?
Acceptare și Rezonanță. La ambele.
Am aflat că pregătești un eveniment important în jurul conceptului Femei care inspiră, pe scena Operei Naționale București. Povestește-ne, te rog, mai multe despre asta.
Nu îl pregătesc eu, există o adevărată echipă de profesioniști care face asta. Voi prezenta evenimentul și am realizat interviurile podcastului. Ce pot spune însă, este că sunt bucuroasă să fiu pe scena cu toate acele doamne și că întâlnirile din timpul podcasturilor mi-au umpul sufletul. E bine să ți se confirme că mai există alte femei preocupate de viața reală și nu de cea de pe insta/facebook sau tiktok.
Prin Conviețuiri aduci în prim-plan cele mai importante manifestări din viața minorităților naționale. Ce știre de pe anul care abia a început te-a marcat în mod special?
Nu vreau să aleg un singur eveniment, având în vedere background-ul meu este unul care ține de zona artistică, orice eveniment care are legatură cu asta și este prezentat în emisiunea "Conviețuiri" mă energizează. Să ne înțelegem, toate aceste minorități trăiesc, muncesc, creează în România. Contextul este aceleași și uneori poate mai dificil.
Ca actriță, ce vei juca în perioada următoare? Unde?
În general, mă puteți vedea la FF Theatre, în Centrul Vechi, unde latura mea primordială se poate manifesta. Joc și în comedii și în drame, Fericirea în 5 pași, de Radu Aldulescu, EL Robotul, de Doina Ruști, pregătesc o premieră care va fi la finalul lunii februarie, sau începutul lunii martie… Joc și sunt multumită de asta, joc în zona independentă, unde totul se face cu inima.
Există vreun rol pe care ți-l dorești neapărat pentru acest an?
Nu. Orice rol vine, dacă am timp, e primit.
Ai vreun tabiet specific înainte de a începe spectacolele?
Da, spun Tatăl Nostru.
Ciprian Handru este exeget cu studii aprofundate în literatură română (Facultatea de Litere și master în studii literare românești la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca). Și-a orientat activitatea academică spre proza românească contemporană și în prezent este doctorand la Universitatea din București, pregătind o teză sub îndrumarea profesorului univ. dr. Ion Bogdan Lefter. A publicat două articole despre Adriana Georgescu și Annie Samuelli în volumul colectiv Un dicționar al exilului feminin românesc, coordonat de Emanuela Ilie, precum și un articol despre Hortensia Papadat-Bengescu în Infernul cotidian. Imaginarul bolii în literatura română, coord. Emanuela Ilie. Pe lângă acestea, a mai semnat numeroase articole și exegeze dedicate prozei actuale, dar și contribuții de proză propriu-zisă. Este redactor la revista Ficțiunea, unde ține două rubrici: Lecturi contemporane. O listă inegală și O întrebare, mai multe răspunsuri.