La Ceas

 

Așteptat e-un brav godot, în colț, la universitate,

la fântâni proverbiale, cu erate și în teze,

laserele, procesate, în scenarii și-n sinteze,

mângâie sfintele cruci din sublima libertate…

 

iar la Ceas un cuplu epic, cu vise dar și cu cărți,

într-o aventură rondă, anosmică și stelară,

țintesc un muzeu rapsodic, văr primar cu cel de ceară,

pe supt firmele à giorno, vinovat de un răsfăț…

 

horoscopice nopți albe, dinspre genialul rus,

aspiră svon underground, de sub bolțile romane,

încuibându-se-n oracol, la sclipiri de noi reclame,

căci e magica trezire de după un roș apus…

 

pe victoriei poeții, adamic și cu-n fetiș,

respiră alt aer liric, pe calea regală, -n vreme,

cu muza dintr-o vitrină, metaforică selene,

și legându-și rosinanta lângă redundant afiș...

 

la un casino destinul e-n sumar crepuscul net,

din resturi de blues și rock, în răstălmăciri virale,

iar un manechin(o divă), de pe băncile astrale,

e în admirarea pură a unui suav poet…

 

șoc: dilemele – auguste, din izvoarele nocturne,

sunt ieșiri din paranteze, fără să mai lase urme

 

Aseptic

 

Un pian chopinian, în acord discret repetă,

garnisind pașii lunatici ai turistelor blondine,

la pasaj și prin vreo piață, în extatice aldine,

ancestral pasul aseptic e către noua planetă...

 

e-un regat observatorul, cel recent spoit cu stele,

iar astro-regina nopții urcă revanșard la cer,

cu miresmele trimise până-n sudic cartier,

eclipsând știri și subrete, chiar niște telenovele...

 

un tramvai e resemnat, neavând nicio dorință,

se retrage-n marș forțat până-n capăt, la depou,

iar vedeta cartonată, fără mască și furou,

are vag o revelație – cum că e doar o ființă...

 

cântă iar fanfara mică și-un cățel latră la lună,

pe fundal vopsit ziare, vânturate dinspre splai,

supt neoane insolite care strălucesc ca-n rai,

prin iluzii poleite, ca la patru ani o urnă...

 

ne-amețim în miez de noapte, cu un cântecel boem,

când pântecul, bold, al pieței, volatil, e puțin trist,

zor livresc, refuz din scheme, somnoros dar și zolist

prin piaf și aznavour, lobby pentru alt tandem...

 

cu o mască – za, de ceară,

insomnia-i drog, de gală

 

talcioc

 

bâlciul se oferă-n sfori, ca o altă marionetă

și circari, telali, țuicari, în còmedii, la șuetă,

vând pastramagiii marfa, cu ocheade spre-o cochetă,

circăreasa ambulantă e cu bigudiuri de cretă.

 

aburii ies din dughene, se preling pe sub tejghele,

plăcintari și țațe slute, sacagii, niște lichele,

certăreți cu gura pungă și cu merite-n lovele,

tocme, bișniță pe-alese, alergări după boccele.

 

ploconari, vinari, blănari, cu arginții grei în brâie,

se tocmesc printre unghere și stau țanțoși pe călcâie,

papugiii, gogoșarii, barbugii cu fața șuie,

vântură câte-o brașoavă și încep să taie cuie.

 

gloata de chivuțe latră marfa angrosită, iute,

un misit se pune-n unghii pentru una-două sute,

parlagii cu burta-n bumbi cer hamalilor socoată,

iar ciurdarii-și rod rar cașul dintr-o afumată roată.

 

colportori de știri, subrete, tarif, rogojini, căței,

covrigeii tari se-ndeamnă pe tarabe, iei nu iei,

mititeii-n fumuri suie, berea curge pe maidan,

piața-și pune-n bețe hârca, sub un soare marchitan.

 

bâlciul se oferă-n sfori, ca o altă marionetă,

circăreasa ambulantă e cu bigudiuri de cretă.

 

amiază arsă

 

prin ziduri aud trompete

refuzându-și ecoul

treptele răzvrătirii cad una câte una

șopârle năpârlesc întruna

de insolații prezise direct

peste civilizația pietrei

în templul de vise

un imperiu de promisiuni și căințe

vagi sfinți protectori umilințe

călăuze

relicve

spectacol turistic eșalonat

vară de vară apocrifă

și fericită-n păcat

libertate în ziduri

în gura trompetelor surde

refuzându-și ecoul

 

destine separate

 

pe gură îmi însera frigul

cu rețele de fior

în destine separate mureau

aceleași treceri prin vocea coborâtă

brusc în puterea zilei

pe trepte de lut ars curgeau încă

firele de iarbă

nostalgice restanțe

mă înstăpânea aerul ecoul

unei muzici wagneriene

ce ningea planând îngeri albaștri

prin pâlnia poleită a clopotelor

înghețate

cuiburi păsărilor de noapte

risipite

a doua zi pe drumuri neumblate

mă recunoșteam abia la asfințire

înfometat și ros de remușcări

însângerând cu urmele

lințoliul zăpezii

 

ispita

 

săgeata întâmplării lovise

pecărușul cu ochi umezi

ispita unui alt țărm

intrus al spațiului dintre mare și cer

(azur subțire vânăt)

pe buze lacrima ta și împreună

între dinții anotimpului interzis

pe nisipul umil de prea-singure urme

sub presiunea aerului încins și razant

desculți spre rivalitatea ferestrelor

deschise către străzile lungi

cu pașii ermetici în instanța amurgului

și vestea ca o neliniște

un anunț imponderabil de mică publicitate

consemnat la colț printre alte

drame aseptice

cățărându-ne pe steaua cuvintelor

ca pe năluci

spaima