Ce înseamnă pentru tine ziua de 24 iunie?

Ziua de 24 iunie înseamnă trecerea de la verdele umed și ploios la un portocaliu brun în imaginea pe care mi-o fac despre vară, adică după solstițiu deja anotimpul se încinge, începe să fermenteze, iar pe Sânziene le văd ca pe niște portocale jucăușe, niște sclipiri de foc și praf. Asta poate și pentru că îmi sărbătoresc ziua de naștere în iunie, iar finalul lunii mi se pare ca un cuptor, de fapt gura deschisă a lui iulie.

Ce credință/mit/simbol/întâmplare/personaj ai în minte când auzi de Sânziene?

Am în minte ielele îmbrăcate în alb, doar că la mine acest alb devine morcoviu, ca și cum fetele au dansat prea tare într-o groapă de argilă. Rochiile nu devin roșii (acelea mi le imaginez pentru suratele Rusalii), ci pământii, mânjite bine.

Ai avut vreodată un vis revelator în Noaptea de Sânziene? Ce-ai visat, ce-a însemnat?

Înainte de serbarea de sfârșitul clasei a patra, o doamnă profesoară de română foarte simpatică ne-a provocat să povestim visele noastre la petrecerea de rămas bun din clasă. Era genul de profesoară care ne încuraja pornirile creative. Însă eu am luat în serios tema. Înțelegeam încă de pe-atunci că avem dreptul să scornim detalii, dar aveam impresia că trebuie să fie un fond adevărat, o bază a visului pe care o înzorzonăm.

Poate din cauza temerii că nu voi visa mare lucru, am visat un vis care s-a mai repetat de atunci, nu mereu în iunie, dar mereu cu aceeași senzație de mijloc de vară. În vis mă aflu în curtea unui bloc, nu blocul meu de-acasă, ci o curte de peste stradă, mult mai întunecată și înconjurată în toate părțile de clădiri înalte. Uneori o folosesc ca scurtătură pentru a ajunge în centru. Mă văd trecând în vis prin acea curte și e o lumină de zi-noapte, ușor argintie, care încețoșează totul, dar văd treptat cum ies, sau mai degrabă se înalță, oameni din pământ ca niște flori umbrite, până încet, încet se umple curtea de niște trunchiuri întunecate. Sunt, de fapt, doar niște siluete banale, dar apariția lor e grea și sufocantă. Poate din descriere acești oameni aduc a spirite ale morții care ies din morminte, însă mie îmi păreau atunci tocmai invers: un plus de vitalitate, un exces de viață. Era prea multă lume în jurul meu și ce era mai înfricoșător, toți oamenii ăștia trăiau acolo, în acea curte, iar în viața reală eu treceam de multe ori pe lângă ei fără să îi văd. Ignoram acel puls stăruitor de viață, dar era acolo, pretutindeni.

Profesoarei la clasă i-am spus că am văzut, în loc de adulți, copii ieșind din pământ, împreună cu flori colorate, o imagine frumoasă de grădină. Dar până la urmă nu am inventat prea mult, doar am redus visul la esență: copiii și plusul de viață tot la asta se rezumă. Revelația pentru mine, de fiecare dată când am acest vis straniu, este că există foarte multă viață în jurul nostru, mai mult decât există moarte, și asta uneori poate ne sperie mai tare (aici le includ și pe Sânziene, care îmi par tot un triumf al fertilității și vieții).

A consemnat Ciprian Handru