Revistă print și online
Pe partea aceea de pat nu m-am culcat de opt ani. Greu mi-a fost să mă și uit la acel loc gol și când mă culcam clădeam alături niște perne, până într-o seară când n-am mai avut încotro, casa fiind plină de musafiri.
Atât de rar îl visam, încât mă gândeam că e supărat pe mine și imi era tare dor să-l mai văd măcar în vis. În seara aceea, am adormit cu el în gând și l-am visat in tihnă toată noaptea.
Am stat de vorbă mult, așa cum obișnuiam noi, când venea el de la serviciu și ne povesteam tot ce am făcut în ziua aceea, cu cine ne-am certat sau cine ne-a supărat. I-am dat să mănânce, i-a plăcut supa de cartofi și sarmalele cu varza nouă murată de mine la soare. Ca de obicei la sfârșit s-a dus în cămară și și-a tăiat o bucățică de șuncă făcută de el de la porcul nostru și a mâncat-o cu atâta poftă că l-am rugat să-mi de-a și mie o bucățică. Am împărțit amândoi o sticlă de bere și i se închideau ochii de oboseală, așa că s-a întins pe canapea și a tras un pui de somn până eu am spălat vasele. Când s-a trezit, era vesel și bine dispus, m-a luat de după umeri și m-a sărutat, apoi așa cumva cu regret mi-a zis că trebuie să plece. M-am mirat că nu mă întreabă nimic de copii, de nepoți și de ce s-a mai întâmplat pe la noi acasă. Mi-a zis că știe foarte bine ce copii a crescut, că e mulțumit și mândru de ei, doar de nepoți ar vrea să-i spun mai multe, că tare și-ar fi dorit să se joace cu ei fotbal.
S-a întristat când am început să plâng și i-am deșertat sacul meu cu nemulțumiri legate de viața mea de bunică cu nepoții crescuți în străinătate, care vorbesc greu limba română și s-au înstrăinat de mine.
Ne-am amintit amândoi cât de bucuroși am fost atunci când băiatul nostru a fost printre primii români acceptați la Harvard după revoluție, cum ni se părea că lumea ni s-a deschis în sfârșit și ce viitor măreț ne așteaptă.
Bine, a zis el, că celălalt, doctorul a rămas și va avea grijă de tine, sa nu-ți lipsească nimic, pentru că vezi eu chiar trebuie să plec. Și chiar a dispărut atât de brusc că m-am trezit, dar mi-a părut tare, tare rău și am închis repede ochii, doar, doar visul va continua.
Magdalena Daminescu